10 definiții pentru prăgușor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂGUȘOR, prăgușoare, s. n. 1. Diminutiv al lui prag. 2. Mic suport pe care se așază tacâmurile la masă. – Prag + suf. -ușor.

PRĂGUȘOR, prăgușoare, s. n. 1. Diminutiv al lui prag. 2. Mic suport pe care se așază tacâmurile la masă. – Prag + suf. -ușor.

prăgușor sn [At: SADOVEANU, O. VIII, 281 / V: ~gș~ / Pl: ~oare / E: prag + -ușor] 1-2 (Șhp) Prag (1) (mic) Si: (reg) prăguș (1-2), prăguț (1-2). 3 Pervaz mic. 4 Mic suport pe care se așază tacâmurile la masă.

PRĂGUȘOR, prăgușoare, s. n. Suport (de sticlă sau de metal) pe care se așază tacîmurile la masă. El se joacă cu prăgușorul albastru de sticlă pe care se așază cuțitul și furculița. SADOVEANU, O. III 235.

PRĂGUȘOR ~oare n. (diminutiv de la prag) Suport mic pe care se așază tacâmurile la masă. /prag + suf. ~ușor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prăgușor s. n., pl. prăgușoare

prăgușor s. n., pl. prăgușoare

prăgușor s. n., pl. prăgușoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRĂGUȘOR s. prăguț, (rar) prăguș. (~ la ușă.)

PRĂGUȘOR s. prăguț, (rar) prăguș. (~ la ușă.)

Intrare: prăgușor
prăgușor substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăgușor
  • prăgușorul
  • prăgușoru‑
plural
  • prăgușoare
  • prăgușoarele
genitiv-dativ singular
  • prăgușor
  • prăgușorului
plural
  • prăgușoare
  • prăgușoarelor
vocativ singular
plural
prăgșor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prăgușor, prăgușoaresubstantiv neutru

  • 1. Diminutiv al lui prag. DEX '09 DEX '98
  • 2. Mic suport pe care se așază tacâmurile la masă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote El se joacă cu prăgușorul albastru de sticlă pe care se așază cuțitul și furculița. SADOVEANU, O. III 235. DLRLC
etimologie:
  • Prag + sufix -ușor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.