8 definiții pentru prăvălire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂVĂLIRE, prăvăliri, s. f. Acțiunea de a (se) prăvăli și rezultatul ei. – V. prăvăli.

PRĂVĂLIRE, prăvăliri, s. f. Acțiunea de a (se) prăvăli și rezultatul ei. – V. prăvăli.

prăvălire sf [At: DRLU / Pl: ~ri / E: prăvăli] 1 Înclinare. 2 Năvală. 3 Prăbușire. 4 Rostogolire. 5 Distrugere în urma acțiunii unor forțe violente. 6 (Înv) Decădere. 7 (Îvr) Transformare.

PRĂVĂLIRE, prăvăliri, s. f. Acțiunea de a (se) prăvăli. 1. Rostogolire, precipitare pe un povîrniș, năpustire la vale. Furtuna detuna o dată în mijlocul bolții și catapeteasma cerului era crăpată de fulger, aruncat din tărie în mare, ca o prăvălire de cioburi înflăcărate. ARGHEZI. P. T. 160. ♦ Fig. Decădere. Academia Romînă, stimulată de prăvălirea [mișcării latinizante] la care asista, și-a moderat diversitatea de tendinți. MACEDONSKI, O. IV 127. 2. Năruire, prăbușire, surpare, dărîmare (a unei construcții).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prăvălire s. f., g.-d. art. prăvălirii; pl. prăvăliri

prăvălire s. f., g.-d. art. prăvălirii; pl. prăvăliri

prăvălire s. f., g.-d. art. prăvălirii; pl. prăvăliri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRĂVĂLIRE s. 1. v. prăbușire. 2. prăbușire, rostogolire, (rar) rostogolit. (~ cuiva în prăpastie.) 3. v. doborâre. 4. v. cădere.

PRĂVĂLIRE s. 1. cădere, dărăpănare, dărîmare, dărîmat, năruire, năruit, prăbușire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbușeală, (înv.) risipă. (~ unei case.) 2. prăbușire, rostogolire, (rar) rostogolit. (~ cuiva în prăpastie.) 3. culcare, dărîmare, doborîre, lungire, prăbușire, răsturnare, trîntire, (înv.) răsturnătură. (~ cuiva la pămînt cu o lovitură.) 4. cădere, dărîmare, năruire, picare, prăbușire, răsturnare. (~ lui la pămînt în urma loviturii primite.)

Intrare: prăvălire
prăvălire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăvălire
  • prăvălirea
plural
  • prăvăliri
  • prăvălirile
genitiv-dativ singular
  • prăvăliri
  • prăvălirii
plural
  • prăvăliri
  • prăvălirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prăvălire, prăvălirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) prăvăli și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Rostogolire, precipitare pe un povârniș, năpustire la vale. DLRLC
      sinonime: rostogolire
      • format_quote Furtuna detuna o dată în mijlocul bolții și catapeteasma cerului era crăpată de fulger, aruncat din tărie în mare, ca o prăvălire de cioburi înflăcărate. ARGHEZI. P. T. 160. DLRLC
      • 1.1.1. figurat Decădere. DLRLC
        sinonime: decădere
        • format_quote Academia Romînă, stimulată de prăvălirea [mișcării latinizante] la care asista, și-a moderat diversitatea de tendinți. MACEDONSKI, O. IV 127. DLRLC
    • 1.2. Năruire, prăbușire, surpare, dărâmare (a unei construcții). DLRLC
etimologie:
  • vezi prăvăli DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.