publicare sf [At: CR (1830), 226²/40 / Pl: ~cări / E: publica] 1 (Asr) Aducere la cunoștință prin tipărire, afișare, persoane intermediare etc. Si: anunțare, (înv) publicarisire, publicație (1), publicuire, vestire. 2 Apariție a unui articol, a unei cărți, a unei reviste etc. Si: (înv) publicație (2), publicitate (1), tipărire. 3 (Spc) Afișare. 4 (Înv; ccr) Publicație (6).

PUBLICARE, publicări, s. f. Acțiunea de a publica; tipărire. Se întreprinse publicarea unei foi literare, la care conlucram noi toți care scriam. NEGRUZZI, S. I 334.

PUBLICARE s.f. Acțiunea de a publica și rezultatul ei; tipărire. [< publica].

*publicațiúne f. (lat. publicátio, -ónis). Acțiunea de a publica (maĭ des: publicare): publicațiunea uneĭ cărțĭ, uneĭ informațiunĭ. Anunțare de strigare în public: publicațiunile ofițeruluĭ stăriĭ civile. Lucru publicat (carte, revistă, ziar): o publicațiune ilustrată. – Și -áție (rus. publikáciĭa).

publicare (desp. pu-bli-) s. f., g.-d. art. publicării

publicare (pu-bli-) s. f., g.-d. art. publicării

publicare s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. publicării; pl. publicări

PUBLICARE s. 1. editare, imprimare, imprimat, scoatere, tipărire, tipărit, tragere, (înv.) publicarisire, publicație, publicitate, tipărie. (~ unui nou tiraj dintr-o carte.) 2. v. tipărire. 3. v. apariție.

PUBLICARE s. v. anunțare, imprimat, încunoștințare, înștiințare, organ, periodic, publicație, tipăritură, vestire.

PUBLICARE s. 1. editare, imprimare, imprimat, scoatere, tipărire, tipărit, tragere, (înv.) publicarisire, publicație, publicitate, tipărie. (~ unui nou tiraj dintr-o carte.) 2. imprimare, tipar, tipărire. (Bun pentru ~.) 3. apariție, tipărire. (După ~ romanului.)

publicare s. v. ANUNȚARE. IMPRIMAT. ÎNCUNOȘTINȚARE. ÎNȘTIINȚARE. PERIODIC. PUBLICAȚIE. TIPĂRITURĂ. VESTIRE.