10 definiții pentru pufăială
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PUFĂIALĂ, pufăieli, s. f. Pufăit; (concr.) fumul scos pe gură de un fumător. [Pr.: -fă-ia-] – Pufăi + suf. -eală.
PUFĂIALĂ, pufăieli, s. f. Pufăit; (concr.) fumul scos pe gură de un fumător. [Pr.: -fă-ia-] – Pufăi + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
pufăială sf [At: SADOVEANU, O. II, 48 / P: ~fă-ia~ / V: (reg) păhă~ / Pl: ~ieli / E: pufăi + -eală] 1-4 Pufăire (1, 3, 5-6). 5 (Spc) Pufnire (1). 6 Fumegare (1). 7 (Ccr) Fum scos de o persoană care fumează. 8 (Mol; îf păhăială) Ceață (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUFĂIALĂ, pufăieli, s. f. Faptul de a pufăi, pufăit; (concretizat) fumul scos de cel care fumează. Nouri ușurei, ca pufăieli de lulele, se ridicau deasupra ogoarelor verzi. SADOVEANU, O. VI 48.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PUFĂIALĂ ~ieli f. 1) v. PUFĂIT. 2) Masă de aburi sau de fum expirată de un fumător. /a pufăi + suf. ~eală
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
păhăială sf vz pufăială
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pufăială s. f., g.-d. art. pufăielii; pl. pufăieli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pufăială s. f., g.-d. art. pufăielii; pl. pufăieli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pufăială s. f., g.-d. art. pufăielii, pl. pufăieli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PUFĂIALĂ s. gâfâială, gâfâit, pufăire, pufăit, pufăitură. (~ cuiva după un efort.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PUFĂIALĂ s. gîfîială, gîfîit, pufăire, pufăit, pufăitură. (~ cuiva după un efort.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: pu-fă-ia-lă
| substantiv feminin (F58) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F58) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
pufăială, pufăielisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a pufăi. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- 1.1. Fumul scos pe gură de un fumător. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Nouri ușurei, ca pufăieli de lulele, se ridicau deasupra ogoarelor verzi. SADOVEANU, O. VI 48. DLRLC
-
-
etimologie:
- Pufăi + sufix -eală. DEX '09 DEX '98 NODEX
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.