12 definiții pentru pufăit
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PUFĂIT s. n. Faptul de a pufăi; pufăială, pufăitură. – V. pufăi.
PUFĂIT s. n. Faptul de a pufăi; pufăială, pufăitură. – V. pufăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
pufăit1 sn [At: ARDELEANU, V. P. 8 / V: ~fuit, (reg) păf~ / Pl: (rar) ~uri / E: pufăi] 1-4 Pufăire (1, 3, 5-6). 5 (Spc) Pufnire (1). 6 Fumegare (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pufăit2, ~ă a [At: COMȘA, N. Z. 36 / Pl: ~iți, ~e / E: pufăi] (Rar; d. pământ, terenuri) Afânat (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUFĂIT s. n. Pufăire, pufăială. [Cîntecul] se pierdea în trăncănitul de fier al vagoanelor și-n pufăitul de abur al mașinii. MIRONESCU, S. A. 132.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PUFĂIT n. 1) v. A PUFĂI. 2) Zgomot caracteristic produs de o ființă sau de un obiect care pufăie. /v. a pufăi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
păfăit sn vz pufăit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pufuit1 sn vz pufăit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pufăit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pufăit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pufăit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PUFĂIT s. v. gâfâială.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PUFĂIT s. gîfîială, gîfîit, pufăială, pufăire, pufăitură. (~ cuiva după o fugă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
pufăitsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a pufăi. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- [Cântecul] se pierdea în trăncănitul de fier al vagoanelor și-n pufăitul de abur al mașinii. MIRONESCU, S. A. 132. DLRLC
-
etimologie:
- pufăi DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.