11 definiții pentru pufăitură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUFĂITURĂ, pufăituri, s. f. Pufăit. [Pr.: -fă-i-] – Pufăi + suf. -tură.

PUFĂITURĂ, pufăituri, s. f. Pufăit. [Pr.: -fă-i-] – Pufăi + suf. -tură.

pufăitu sf [At: SADOVEANU, O. IX, 360 / P: ~fă-i~ / V: (rar) păf~, pufui~ / Pl: ~ri / E: pufăi + -tură] (Rar) 1-4 Pufăire (1, 3, 5-6). 5 (Spc) Pufnire (1). 6 Fumegare (1).

PUFĂITURĂ, pufăituri, s. f. Pufăială, pufăit.

pufăitúră și -uitúră f., pl. ĭ. Rezultatu pufăiriĭ: se auzeaŭ pufăiturile unuĭ tren.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pufăitu (desp. -fă-i-) s. f., g.-d. art. pufăiturii; pl. pufăituri

pufăitu (-fă-i-) s. f., g.-d. art. pufăiturii; pl. pufăituri

pufăitu s. f. (sil. -fă-i-), g.-d. art. pufăiturii; pl. pufăituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PUFĂITU s. gîfîială, gîfîire, pufăială, pufăire, pufăit. (~ cuiva după un efort.)

Intrare: pufăitură
pufăitură substantiv feminin
  • silabație: pu-fă-i- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pufăitu
  • pufăitura
plural
  • pufăituri
  • pufăiturile
genitiv-dativ singular
  • pufăituri
  • pufăiturii
plural
  • pufăituri
  • pufăiturilor
vocativ singular
plural
păfăitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pufuitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pufuitu
  • pufuitura
plural
  • pufuituri
  • pufuiturile
genitiv-dativ singular
  • pufuituri
  • pufuiturii
plural
  • pufuituri
  • pufuiturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pufăitu, pufăiturisubstantiv feminin

etimologie:
  • Pufăi + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.