6 definiții pentru puhace
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
puhace sfi [At: CANTEMIR, IST. 135 / E: ucr пугач] (Orn; îrg) Bufniță (Bubo bubo).
PUHACE s.f. (Mold.) Bufniță. Palaturile lui, . . . sălașe boaghelor și puhacelor, le-au premenit. CD 1698, 11r. Ochii. . . decît a puhacii mai mari. CANTEMIR, IST.; cf. CD 1770, 12v. Etimologie: ucr. pugač. Cf. b o a g h e l, bo g z ă, b u f n i ț ă, b u h ă, b u h n a c e.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
puháce f., pl. ăcĭ, la Cant. tot puhace (turc. buha, id. V. și buhă). Cucuvaĭe. V. boaghe și buhocĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PUHACE s. v. bufniță, buhă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
puhace s. v. BUFNIȚĂ. BUHĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
puhace (-e), s. f. – Bufniță. – Var. buhoci. Tc. buhaç (Tiktin).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F104) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||