26 de definiții pentru puhav

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUHAV, -Ă, puhavi, -e, adj. 1. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) Cu carnea moale, flască (și umflată); umflat, buhăit. 2. Afânat, moale; poros, spongios. – Din sb. buhav.

puhav, ~ă a [At: ANON. CAR. / V: (rar) buhab, (pop) bu~, (reg) pâhav, pihav, ~ab / A și: ~hav / Pl: ~i, ~e / E: bg пухкав] 1 (D. oameni și d. părți ale corpului lor) Cu carnea moale, flască și umflată Si: (reg) buged, buhăit4, pâhăvit, (rar) pufos (5), pufăios, pufoșit, scarbăd, umflat. 2 (Olt; Mun; d. oameni; îf pâhav) Care nu rezistă la eforturi Si: bolnăvicios (1), slab. 3 (Reg; d. aluat, pâine și preparate din aluat) Moale. 4 (Pex) Proaspăt. 5 (Mun; d. boabele cerealelor; îf pâhav) Care nu are miez Si: sec. 6 (Reg; d. carne) Fraged (2). 7 (Reg; d. pământ, roci, zăpadă etc.) Care este puțin compact și se fărâmițează ușor. 8 (Reg; d. terenuri) Umed. 9 (Mol; d. mirosuri) Stricat.

PUHAV, -Ă, puhavi, -e, adj. 1. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) Cu carnea moale, flască (și umflată); umflat, buhăit. 2. Afânat, moale; poros, spongios. – Din scr. buhav.

PUHAV, -Ă, puhavi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Cu carnea moale; umflat, buhăit. V. buhav. Acelui morar scurt, gras și puhav îi zicea Ghiță Lungu. SADOVEANU, M. C. 7. Madam Rinalti, somnolentă, albă și puhavă, cu ochii spălăciți, fără gene... înlocuia soțul la casă. C. PETRESCU, O. P. I 148. E gras, adică prea gras, pentru că-i așa puhav la față și voluminos. VLAHUȚĂ, O. A. III 20. 2. Afînat, înfoiat. Am mers liniștit prin omătul puhav. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 4/4. ♦ (Rar, despre un material tare) Spongios. Cu fața zbîrcită ca o stîncă puhavă și scobită de părăie, c-o pădure-n loc de păr, urla prin aerul cernit mama-pădurilor. EMINESCU, N. 7. – Accentuat și: puhav. – Variantă: puhab (CONTEMPORANUL, II 760) adj.

PUHAV ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care are o constituție fizică plină și moale. 2) (despre alimente, substanțe, materii etc.) Care este înfoiat; afânat. Chiflă ~ă. Pământ ~. /<bulg. buhkav

puhav a. Mold. 1. umflat (despre aluat); 2. bombat: o stâncă puhavă și scobită EM. [V. buhav].

BUHAV, -Ă adj. v. puhav.

búhab, búhav, púhav și púhab adj. (sîrb. buhav și puhab, ușor, pufos. V. bufnesc, puf). Est. Buhăit, gras bolnăvicĭos: cu fața buhavă (VR. 1911, 8, 210). – În vest (maĭ rar) -áb, -áv.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

puhav adj. m., pl. puhavi; f. puhavă, pl. puhave

puhav adj. m., pl. puhavi; f. puhavă, pl. puhave

puhav adj. m., pl. puhavi; f. sg. puhavă, pl. puhave

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PUHAV adj. v. afânat, apătos, apos, jilav, moale, poros, proaspăt, pufos, rar, reavăn, spongios, ud, umed.

PUHAV adj. 1. fleșcăit, moale, (livr.) flasc. (Are o carne ~.) 2. v. buhăit.

puhav adj. v. AFÎNAT. APĂTOS. APOS. JILAV. MOALE. POROS. PROASPĂT. PUFOS. RAR. REAVĂN. SPONGIOS. UD. UMED.

PUHAV adj. 1. fleșcăit, moale, (livr.) flasc. (Are o carne ~.) 2. buhăit, umflat, (reg.) buged, searbăd, (Transilv.) pufăios. (O față ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

puhab, -ă, puhabi, -e, adj. – (reg.) Afânat, făinos, moale, dospit. – Din srb. buhav „ușor, pufos” (Scriban, DEX); din bg. puhav (MDA).

puhab, -ă, adj. – Afânat, făinos, moale, dospit. – Din srb. buhav (DEX); magh. puha „moale” (Țurcanu).

Intrare: puhav
puhav adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puhav
  • puhavul
  • puhavu‑
  • puhavă
  • puhava
plural
  • puhavi
  • puhavii
  • puhave
  • puhavele
genitiv-dativ singular
  • puhav
  • puhavului
  • puhave
  • puhavei
plural
  • puhavi
  • puhavilor
  • puhave
  • puhavelor
vocativ singular
plural
buhav adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buhav
  • buhavul
  • buhavu‑
  • buhavă
  • buhava
plural
  • buhavi
  • buhavii
  • buhave
  • buhavele
genitiv-dativ singular
  • buhav
  • buhavului
  • buhave
  • buhavei
plural
  • buhavi
  • buhavilor
  • buhave
  • buhavelor
vocativ singular
plural
pihav
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pâhav
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
puhab adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puhab
  • puhabul
  • puhabă
  • puhaba
plural
  • puhabi
  • puhabii
  • puhabe
  • puhabele
genitiv-dativ singular
  • puhab
  • puhabului
  • puhabe
  • puhabei
plural
  • puhabi
  • puhabilor
  • puhabe
  • puhabelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

puhav, puhavăadjectiv

  • 1. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) Cu carnea moale, flască (și umflată). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Acelui morar scurt, gras și puhav îi zicea Ghiță Lungu. SADOVEANU, M. C. 7. DLRLC
    • format_quote Madam Rinalti, somnolentă, albă și puhavă, cu ochii spălăciți, fără gene... înlocuia soțul la casă. C. PETRESCU, O. P. I 148. DLRLC
    • format_quote E gras, adică prea gras, pentru că-i așa puhav la față și voluminos. VLAHUȚĂ, O. A. III 20. DLRLC
  • 2. Afânat, moale, poros, spongios, înfoiat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am mers liniștit prin omătul puhav. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 4/4. DLRLC
    • format_quote Cu fața zbîrcită ca o stîncă puhavă și scobită de părăie, c-o pădure-n loc de păr, urla prin aerul cernit mama-pădurilor. EMINESCU, N. 7. DLRLC
  • comentariu Accentuat și: puhav. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.