punctualitate sf [At: CR (1848), 29²/36 / P: ~tu-a~ / V: (înv) pon~ / E: fr ponctualité cf punct] 1 Respectare a momentului sau a termenului fixat. 2 Promptitudine în executarea la termen a unei lucrări, în îndeplinirea unei îndatoriri etc.

PUNCTUALITATE s. f. Însușirea de a fi punctual; îndeplinirea riguroasă a obligațiilor la termenele fixate. Punctualitate în muncă.

PUNCTUALITATE s.f. Însușirea de a fi punctual; exactitate, regularitate în executarea unei lucrări. [Cf. fr. ponctualité].

PUNCTUALITATE s. f. însușirea de a fi punctual (1); exactitate, regularitate în executarea unei lucrări. (după fr. ponctualité)

PUNCTUALITATE f. Caracter punctual. [Sil. -tu-a-] /<fr. ponctualité

punctualitate f. exactitate, regularitate minuțioasă.

*punctualitáte f. (d. punctual: fr. ponctualité). Calitatea de a fi punctual.

punctualitate (desp. punc-tu-a-) s. f., g.-d. art. punctualității

punctualitate (punc-tu-a-) s. f., g.-d. art. punctualității

punctualitate s. f. (sil. punc-tu-a-), g.-d. art. punctualității

PUNCTUALITATE s. 1. exactitate, exactitudine. (~ cu care a venit la întâlnire.) 2. promptitudine. (Om de o rară ~.)

PUNCTUALITATE s. 1. exactitate, exactitudine. (~ cu care a venit la întîlnire.) 2. promptitudine. (Om de o rară ~.)

L’exactitude est la politesse des rois (fr. „Punctualitatea este politețea regilor”) – Aceste cuvinte care aparțin regelui Ludovic al XVIII-lea al Franței (1814-1824), se explică prin însăși mentalitatea monarhilor. Regii nu cuneșteau decît politețea altora față de dînșii și nu se simțeau datori să fie politicoși, la rîndul lor, față de alții. Singura lor politețe era punctualitatea la ceremonii, la recepții, la serbări și oriunde erau așteptați. Cuvintele au ajuns celebre și sînt folosite astăzi ca un îndemn la punctualitate. lar în privința obîrșiei ei, expresia servește ca un exemplu paradoxal: o vorbă scînteietoare a unui personaj fără strălucire. IST.