purcede [At: PSALT. HUR. 37^v/11 / V: (reg) pruceda, ~da, ~ege / Pzi: purced, (înv) ~dez / E: ml procedere] 1 vi (Îvp; d. ființe) A porni la drum Si: a pleca. 2 vi (Înv; îe) A ~ în (sau spre) risipă A se împrăștia. 3 vi (Înv; îae) A decurge în mod nefavorabil. 4 vi (Înv; îe) A ~ către Domnul (sau dintru această viață) A muri. 5 vi A străbate. 6 vr (Nob) A se ivi. 7 vi (Înv; spc; udp „asupra”, „contra”, „împotriva”) A porni cu armată la atac. 8 vt (Înv; c. i. oameni) A trimite undeva. 9 vi (Înv; d. suprafețe de pământ; cu determinări locale) A se întinde până... 10 vi (Înv; d. ape curgătoare; pex, d. lichide, secreții organice) A curge. 11 vi (Reg; îe) A ~ de veste A prinde de veste. 12-14 vtir (Îvp; d. oameni) A (se) dezlănțui. 15 vi (Înv; d. suprafețe de pământ) A se întinde de la... până la... 16-17 vir (D. sunete, zgomote etc.) A (se) porni. 18 vi (Îvr; d. evenimente, acțiuni) A se desfășura. 19 vi (Rar) A proceda la... 20 vi (Îvp) A-și avea originea. 21 vi (Îrg) A deveni. 22 vi (Îvp; îe) A ~ grea (sau îngreunată, groasă) A rămâne însărcinată.

PURCEDE, purced, vb. III. Intranz. (Popular și arhaizant) A se pune în mișcare, a porni la drum; a pleca. Cum au purces spre Vatra Dornei, au intrat într-o strălucire de soare cătră amiază. SADOVEANU, B. 152. Luîndu-mi rămas bun de la părinți, am purces cu bunicul spre Pipirig. CREANGĂ, O. A. 44. Purceseră către Sinaia, unde ajunseră înaintea serii. BOLINTINEANU, O. 441. ◊ (Despre lucruri, fenomene văzute în mișcare) A începe, a se porni. După o săptămînă purceseră ploile. C. PETRESCU, Î. II 242. Frăgarul își îndoaie coapsa, Iar de prin văi purcede vîntul. GOGA, P. 25. Urieșii munți cu vîrf urile ascunse în nouri, de unde purced izvoarele și se revarsă pîrăiele. CREANGĂ, O. A. 95. ◊ Refl. În straturi florile-s trudite: un crin din cînd în cînd se-ndoaie Și lung privește-n sus, să vadă: nu se purcede-un nor de ploaie? ANGHEL, P. 7. ♦ A porni la o acțiune, a începe. Mult mă bucur cînd văd că purcedem la fapte. VORNIC, P. 38. O dată cu cel dintîi dezgheț, căutătorii de comori au purces la treabă. C. PETRESCU, A. 109. ◊ Expr. A purcede grea (sau, rar, îngreunată) = a rămîne însărcinată. Le-a spus toată întîmplarea, cum a purces grea. RETEGANUL, P. V 79. Din momentul acela ea purcesă îngreunată. EMINESCU, N. 4. ♦ A proceda (într-un anumit fel). Eminescu nu purcede nici o clipă ca un simplu adunător de curiozități, mai noi sau mai vechi. BENIUC, P. 25. Mijlocul cel mai practic este să purcedem pe calea constatării faptelor simple. CARAGIALE, O. III 217. ♦ (Despre acțiuni, stări) A lua naștere, a izvorî, a proveni. Astea-s fapte care trebuie să ne îndrepte gîndul la rădăcina din care or purces toate. DEMETRIUS, V. 134. Toate de la dînsa au purces. Ea-i capu răutăților. SADOVEANU, O. VIII 186. Aceste nemulțumiri purcedeau... din răul trai al ostașilor. BOLINTINEANU, O. 426. – Forme gramaticale: perf. s. purcesei, part. purces.

A PURCEDE purced intranz. 1) (despre ființe) A pleca din locul în care se află; a se pune în mișcare, părăsind locul inițial; a porni. 2) (despre fenomene, evenimente) A începe să se manifeste. ◊ ~ grea (sau însărcinată) a rămâne însărcinată. 3) (despre persoane) A începe să se ocupe de altceva; a trece; a proceda. 4) rar A acționa într-un anumit mod; a face într-un anumit fel. 5) (despre stări, acțiuni) A lua naștere; a izvorî. /<lat. procedere

purcede v. 1. a porni, a pleca: la luptă purcedea AL.; 2. a deveni: din momentul acela ea purcese îngreunată EM.; 3. fig. a proveni, a izvorî. [Lat. PROCEDERE].

pruceda v vz purcede

purceda v vz purcede

purcege v vz purcede

purcéd, -cés, a -céde v. intr. (lat. pro-cédere, a înainta. V. proced, cedez). Pornesc, plec: a purcede la războĭ. Provin, izvorăsc, am originea: spiritu sfînt, care de la tatăl purcede (Crezu). A purcede îngreunată, a rămînea îngreunată. – Și -eg (vechĭ).

purcede (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. purced, 2 sg. purcezi, 3 sg. purcede, perf. s. 1 sg. purcesei, 1 pl. purceserăm, m.m.c.p. 1 pl. purceseserăm; conj. prez. 1 sg. să purced, 3 să purceadă; ger. purcezând; part. purces

purcede (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. purced, perf. s. 1 sg. purcesei, 1 pl. purceserăm; conj. prez. 3 să purceadă; ger. purcezând; part. purces

purcede vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. purced, perf. s. 1 sg. purcesei, 1 pl. purceserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. purceadă; ger. purcezând, part. purces

purced, -ceadă 3 conj., -cesei 1 aor.

PURCEDE vb. v. acționa, ajunge, apuca, curge, decurge, deveni, ieși, începe, îndrepta, lua, merge, orienta, păși, pleca, porni, proceda, proveni, reieși, rezulta, urma.

PURCEDE vb. v. proveni.

PURCEDE vb. a proveni, (înv.) a proceda, (fig.) a izvorî. (~ dintr-un trecut îndepărtat.)

purcede vb. v. ACȚIONA. AJUNGE. APUCA. CURGE. DECURGE. DEVENI. IEȘI. ÎNCEPE. ÎNDREPTA. LUA. MERGE. ORIENTA. PĂȘI. PLECA. PORNI. PROCEDA. PROVENI. REIEȘI. REZULTA. URMA.

purcede (purced, purces), vb. – 1. A porni, a se mișca. – 2. A proveni, a rezulta, a decurge. – 3. (Înv.) A trimite, a expedia. – 4. A rămîne. Lat. procēdĕre (Pușcariu 1405; Candrea-Dens., 1477; REW 6765a) păstrat numai în rom. (Rosetti, I, 170). Conjug. șovăielnică între formele purced, purcez, purceg, datorată contactului cu pers. a doua, purcezi, cf. încinge. – Der. purces, s. n. (plecare); purcezător, adj. (care purcede).