10 definiții pentru purificare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PURIFICARE, purificări, s. f. Acțiunea de a (se) purifica și rezultatul ei. ◊ Purificarea apei = epurarea apei, v. epurare.V. purifica.

PURIFICARE, purificări, s. f. Acțiunea de a (se) purifica și rezultatul ei. ◊ Purificarea apei = epurarea apei, v. epurare.V. purifica.

purificare sf [At: MAIORESCU, CR. II, 245 / Pl: ~cări / E: purifica] 1 Proces prin care un corp, un ansamblu etc. devine pur2 (1) Si: curățare (1), purificat1 (1), (rar) purificație (1). 2 (Fig) Curățare de păcate Si: purificat1 (2), (rar) purificație (2). 3 Ceremonie religioasă consacrată ispășirii păcatelor, curățirii morale Si: purificat1 (3), (rar) purificație (3). 4 (Îs) ~a apei Epurare a apei.

PURIFICARE, purificări, s. f. Acțiunea de a (se) purifica și rezultatul ei; îndepărtarea elementelor străine dintr-o substanță. ♦ Curățirea unei limbi de cuvinte sau expresii considerate străine. Dacă este împotriva purificării «absolute» a limbii de elemente străine, Eminescu. admite... o purificare moderată. IBRĂILEANU, SP. CR. 159. ♦ Fig. Înnoire. Vreau să-mi leg numele de o operă de purificare. C. PETRESCU, C. V. 108.

PURIFICARE s.f. Acțiunea de a (se) purifica și rezultatul ei; curățire, purificație. [< purifica].

*purificațiúne f. (lat. purificatio). Acțiunea de a purifica. – Și -áție, dar ob. -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

purificare s. f., g.-d. art. purificării; pl. purificări

purificare s. f., g.-d. art. purificării; pl. purificări

purificare s. f., g.-d. art. purificării; pl. purificări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PURIFICARE s. 1. v. epurare. 2. v. limpezire. 3. (TEHN.) curățare, (rar) purificație. (~ metalului.) 4. v. împrospătare.

PURIFICARE s. 1. (TEHN.) epurare, epurație, (rar) purificație. (Stație de ~ a apei.) 2. limpezire. (~ unui lichid.) 3. (TEHN.) curățare, (rar) purificație. (~ metalului.) 4. împrospătare, primenire, ventilare. (~ aerului din încăpere.)

Intrare: purificare
purificare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • purificare
  • purificarea
plural
  • purificări
  • purificările
genitiv-dativ singular
  • purificări
  • purificării
plural
  • purificări
  • purificărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

purificare, purificărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) purifica și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: purificație
    • 1.1. Curățirea unei limbi de cuvinte sau expresii considerate străine. DLRLC
      • format_quote Dacă este împotriva purificării «absolute» a limbii de elemente străine, Eminescu. admite... o purificare moderată. IBRĂILEANU, SP. CR. 159. DLRLC
    • 1.2. Purificarea apei = epurarea apei. DEX '09 DEX '98
    • 1.3. figurat Înnoire. DLRLC
      sinonime: înnoire
      • format_quote Vreau să-mi leg numele de o operă de purificare. C. PETRESCU, C. V. 108. DLRLC
etimologie:
  • vezi purifica DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.