24 de definiții pentru pustii

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUSTII, pustiesc, vb. IV. 1. Tranz. A preface locuri fertile sau populate în locuri pustii; a devasta. 2. Refl. (Pop.) A se refugia, a se izola; a pribegi. 3. Tranz. A părăsi pe cineva sau ceva, a lăsa pustiu. – Din pustiu.

PUSTII, pustiesc, vb. IV. 1. Tranz. A preface locuri fertile sau populate în locuri pustii; a devasta. 2. Refl. (Pop.) A se refugia, a se izola; a pribegi. 3. Tranz. A părăsi pe cineva sau ceva, a lăsa pustiu. – Din pustiu.

pustii1 [At: PALIA (1581), 199/14 / V: (reg) ~tăni, ~tâi, ~tâni, (îvp; cscj) ~ia, (înv) ~ini / Pzi: ~tiesc / E: pustiu] 1 vt (C. i. locuri fertile sau teritorii populate, așezări umane) A lăsa pustiu (1) de vegetație, de animale, de oameni, de bunuri etc. Si: (reg) a pustului. 2 vt (Pgn) A devasta. 3 vt (Îvr; c. i. ființe) A prăpădi (1). 4 vt (Îvr) A omorî. 5 vt (Ban; Trs; c. i. animale sau plante) A stârpi. 6 vr (Înv; d. locuri cultivate) A se părăgini. 7-8 vtrp (Reg; c. i. bunuri materiale) A (se) risipi. 9 vt (Îvr; c. i. bunuri materiale) A jefui. 10 vt (Îrg; c. i. oameni, așezări omenești) A părăsi. 11 vr (Pop; d. oameni) A se refugia. 12 vr (Reg; îe) A se ~tâni în ha lume A deceda.

PUSTII, pustiesc, vb. IV. 1. Tranz. A preface locurile fertile sau populate în loc pustiu; a devasta, a nimici, a distruge. Au pustiit și au sărăcit biata țară. SADOVEANU, O. VII 8. Cînd astă negură de turci va prăda și va pustii țara, pe ce vei domni măria-ta? NEGRUZZI, S. I 140. Arde și pustiește orașul Nicopoli. BĂLCESCU, O. I 195. ◊ Fig. Pretutindeni, suflarea de foc a toamnei pustiise viața. SADOVEANU, O. I 445. S-a ivit pe culme Toamna, Zîna melopeelor... Apoi pleacă mai departe Pustiind cărările Cu alai de frunze moarte Să colinde zările. TOPÎRCEANU, B. 52. 2. Refl. A se refugia, a pribegi. Făcut-au rînduiala ca să mănînce ei pînea pe care o muncim noi... De aceea s-au pustiit Roșculeștii la Letca; de aceea m-am rătăcit eu aici. Căutăm dreptatea. SADOVEANU, P. M. 30. Să mă pustiesc de prin ținuturile acestea. RETEGANUL, P. II 56. ♦ A se izola, a se retrage în singurătate. Iau lumea-n cap și mă pustiesc undeva să nu-mi rămîie nici numele. VORNIC, P. 101. În acest loc încîntat unde îmi place mie să mă pustiesc. SADOVEANU, V. F. 14. 3. Tranz. A părăsi pe cineva sau ceva, a lăsa pustiu, a lăsa în părăsire. Bieții oameni stau să pustiască satul din lipsa apei. RETEGANUL, P. I 25. ◊ Refl. pas. Așezări nu sînt; numai undeva, în fund, poate s-a clădit în vara asta o stînă, care se va pustii la iarnă, rămînînd cu amintirea focurilor de sară. SADOVEANU, O. A. II 198. – Variantă; pustia (ODOBESCU, S. I 86) vb. I.

A SE PUSTII mă ~esc intranz. 1) A se pierde printre străini; a fi departe de locurile natale. 2) rar A se retrage în singurătate; a se însingura. /Din pustiu

A PUSTII ~esc tranz. (case, localități, terenuri etc.) A transforma în pustiu prin distrugere; a devasta. /Din pustiu

PUSTII vb. 1. (Mold., ȚR) A prăpădi, a distruge. A: Pre noi nedostoinicii ne va piarde și în muncă și întunerec ... ne va pustii. VARLAAM. B: Den dachi nici unul n-au mai rămas, cît pustiindu-se de tot și nemairămîind nimeni . . . au așezat romani. C. CANTACUZINO. 2. (Mold.) A părăsi. Pustiau casele și fugeau în lume. N. COSTIN. Fugit-au mulți boieri și mazîli de groaza lui pentr-alte țări, de s-au pustiit asăle. NECULCE. Etimologie: pustiu + suf. -i.

pustiì v. a face pustiu.

pustăni v vz pustii1

pustâi v vz pustii1

pustâni v vz pustii1

pustia v vz pustii

pustini v vz pustii1

PUSTIA vb. I v. pustii.

PUSTIA vb. I. v. pustii.

pustiésc v. tr. (d. pustie saŭ pustiŭ). Fac pustiŭ, devastez, dezolez: Tătariĭ pustiaŭ Moldova, epidemiile pustiesc țările. V. refl. (Trans.). A-țĭ lua lumea’n cap (a te retrage’n pustietate). – Vechĭ și pustiñesc (d. pustiñe).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pustii (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pustiesc (desp. -ti-esc), 3 sg. pustiește, imperf. 1 pustiam (desp. -ti-am); conj. prez. 1 sg. să pustiesc, 3 să pustiască; ger. pustiind (desp. -ti-ind)

pustii (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pustiesc, imperf. 3 sg. pustia; conj. prez. 3 pustiască

pustii vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pustiesc, imperf. 3 sg. pustia; conj. prez. 3 sg. și pl. pustiască

pustii (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pustiesc, conj. pustiască, ger. pustiind)

pustiesc, -tiască 3, -tiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PUSTII vb. v. distruge.

PUSTII vb. v. abandona, asasina, lăsa, omorî, părăgini, părăsi, sălbătici, suprima, ucide.

pustii vb. v. ABANDONA. ASASINA. LĂSA. OMORÎ. PARAGINI. PĂRĂSI. SĂLBĂTICI. SUPRIMA. UCIDE.

PUSTII vb. a devasta, a distruge, a nimici, a pîrjoli, a prăpădi, (reg.) a pustului, (înv.) a sfîrși, a strica. (Dușmanii au ~ tot ce le-a ieșit în cale.)

Intrare: pustii
verb (VT409)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pustii
  • pustiire
  • pustiit
  • pustiitu‑
  • pustiind
  • pustiindu‑
singular plural
  • pustiește
  • pustiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pustiesc
(să)
  • pustiesc
  • pustiam
  • pustiii
  • pustiisem
a II-a (tu)
  • pustiești
(să)
  • pustiești
  • pustiai
  • pustiiși
  • pustiiseși
a III-a (el, ea)
  • pustiește
(să)
  • pustiască
  • pustia
  • pustii
  • pustiise
plural I (noi)
  • pustiim
(să)
  • pustiim
  • pustiam
  • pustiirăm
  • pustiiserăm
  • pustiisem
a II-a (voi)
  • pustiiți
(să)
  • pustiiți
  • pustiați
  • pustiirăți
  • pustiiserăți
  • pustiiseți
a III-a (ei, ele)
  • pustiesc
(să)
  • pustiască
  • pustiau
  • pustii
  • pustiiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pustăni
  • pustănire
  • pustănit
  • pustănitu‑
  • pustănind
  • pustănindu‑
singular plural
  • pustănește
  • pustăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pustănesc
(să)
  • pustănesc
  • pustăneam
  • pustănii
  • pustănisem
a II-a (tu)
  • pustănești
(să)
  • pustănești
  • pustăneai
  • pustăniși
  • pustăniseși
a III-a (el, ea)
  • pustănește
(să)
  • pustănească
  • pustănea
  • pustăni
  • pustănise
plural I (noi)
  • pustănim
(să)
  • pustănim
  • pustăneam
  • pustănirăm
  • pustăniserăm
  • pustănisem
a II-a (voi)
  • pustăniți
(să)
  • pustăniți
  • pustăneați
  • pustănirăți
  • pustăniserăți
  • pustăniseți
a III-a (ei, ele)
  • pustănesc
(să)
  • pustănească
  • pustăneau
  • pustăni
  • pustăniseră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pustâni
  • pustânire
  • pustânit
  • pustânitu‑
  • pustânind
  • pustânindu‑
singular plural
  • pustânește
  • pustâniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pustânesc
(să)
  • pustânesc
  • pustâneam
  • pustânii
  • pustânisem
a II-a (tu)
  • pustânești
(să)
  • pustânești
  • pustâneai
  • pustâniși
  • pustâniseși
a III-a (el, ea)
  • pustânește
(să)
  • pustânească
  • pustânea
  • pustâni
  • pustânise
plural I (noi)
  • pustânim
(să)
  • pustânim
  • pustâneam
  • pustânirăm
  • pustâniserăm
  • pustânisem
a II-a (voi)
  • pustâniți
(să)
  • pustâniți
  • pustâneați
  • pustânirăți
  • pustâniserăți
  • pustâniseți
a III-a (ei, ele)
  • pustânesc
(să)
  • pustânească
  • pustâneau
  • pustâni
  • pustâniseră
verb (VT211)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pustia
  • pustiere
  • pustiat
  • pustiatu‑
  • pustiind
  • pustiindu‑
singular plural
  • pustia
  • pustiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pustiez
(să)
  • pustiez
  • pustiam
  • pustiai
  • pustiasem
a II-a (tu)
  • pustiezi
(să)
  • pustiezi
  • pustiai
  • pustiași
  • pustiaseși
a III-a (el, ea)
  • pustia
(să)
  • pustieze
  • pustia
  • pustie
  • pustiase
plural I (noi)
  • pustiem
(să)
  • pustiem
  • pustiam
  • pustiarăm
  • pustiaserăm
  • pustiasem
a II-a (voi)
  • pustiați
(să)
  • pustiați
  • pustiați
  • pustiarăți
  • pustiaserăți
  • pustiaseți
a III-a (ei, ele)
  • pustia
(să)
  • pustieze
  • pustiau
  • pustia
  • pustiaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pustini
  • pustinire
  • pustinit
  • pustinitu‑
  • pustinind
  • pustinindu‑
singular plural
  • pustinește
  • pustiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pustinesc
(să)
  • pustinesc
  • pustineam
  • pustinii
  • pustinisem
a II-a (tu)
  • pustinești
(să)
  • pustinești
  • pustineai
  • pustiniși
  • pustiniseși
a III-a (el, ea)
  • pustinește
(să)
  • pustinească
  • pustinea
  • pustini
  • pustinise
plural I (noi)
  • pustinim
(să)
  • pustinim
  • pustineam
  • pustinirăm
  • pustiniserăm
  • pustinisem
a II-a (voi)
  • pustiniți
(să)
  • pustiniți
  • pustineați
  • pustinirăți
  • pustiniserăți
  • pustiniseți
a III-a (ei, ele)
  • pustinesc
(să)
  • pustinească
  • pustineau
  • pustini
  • pustiniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pustii, pustiescverb

    • format_quote Au pustiit și au sărăcit biata țară. SADOVEANU, O. VII 8. DLRLC
    • format_quote Cînd astă negură de turci va prăda și va pustii țara, pe ce vei domni măria-ta? NEGRUZZI, S. I 140. DLRLC
    • format_quote Arde și pustiește orașul Nicopoli. BĂLCESCU, O. I 195. DLRLC
    • format_quote figurat Pretutindeni, suflarea de foc a toamnei pustiise viața. SADOVEANU, O. I 445. DLRLC
    • format_quote S-a ivit pe culme Toamna, Zîna melopeelor... Apoi pleacă mai departe Pustiind cărările Cu alai de frunze moarte Să colinde zările. TOPÎRCEANU, B. 52. DLRLC
    • diferențiere (Case, localități, terenuri etc.) A transforma în pustiu prin distrugere. NODEX
  • 2. reflexiv popular A se refugia, a se izola. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Făcut-au rînduiala ca să mănînce ei pînea pe care o muncim noi... De aceea s-au pustiit Roșculeștii la Letca; de aceea m-am rătăcit eu aici. Căutăm dreptatea. SADOVEANU, P. M. 30. DLRLC
    • format_quote Să mă pustiesc de prin ținuturile acestea. RETEGANUL, P. II 56. DLRLC
    • 2.1. rar A se izola, a se retrage în singurătate. DLRLC NODEX
      sinonime: însingura
      • format_quote Iau lumea-n cap și mă pustiesc undeva să nu-mi rămîie nici numele. VORNIC, P. 101. DLRLC
      • format_quote În acest loc încîntat unde îmi place mie să mă pustiesc. SADOVEANU, V. F. 14. DLRLC
  • 3. tranzitiv A părăsi pe cineva sau ceva, a lăsa pustiu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Bieții oameni stau să pustiască satul din lipsa apei. RETEGANUL, P. I 25. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Așezări nu sînt; numai undeva, în fund, poate s-a clădit în vara asta o stînă, care se va pustii la iarnă, rămînînd cu amintirea focurilor de sară. SADOVEANU, O. A. II 198. DLRLC
  • 4. intranzitiv A se pierde printre străini; a fi departe de locurile natale. NODEX
etimologie:
  • pustiu DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.