14 definiții pentru pustiire
din care- explicative (6)
- morfologice (4)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PUSTIIRE, pustiiri, s. f. Acțiunea de a (se) pustii și rezultatul ei; distrugere, devastare, nimicire. ♦ (Concr.) Pustiu (I 1). [Pr.: -ti-i-] – V. pustii.
PUSTIIRE, pustiiri, s. f. Acțiunea de a (se) pustii și rezultatul ei; distrugere, devastare, nimicire. ♦ (Concr.) Pustiu (I 1). [Pr.: -ti-i-] – V. pustii.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
pustiire sf [At: CORESI, EV. 459 / V: (îvr) ~teire, (înv) ~tiere / Pl: ~ri / E: pustii1] 1 Prefacere în pustiu (1) a unui loc fertil, a unui teritoriu populat etc. Si: pustiit1 (1). 2 (Pgn) Devastare (1). 3 (Îvr) Moarte a ființelor. 4 (Îvr) Omorâre. 5 (Ban; Trs) Stârpire a animalelor, plantelor Si: pustiit1 (2). 6 (Înv) Părăginire a locurilor cultivate Si: pustiit1 (3). 7 (Reg) Irosire a bunurilor materiale Si: pustiit1 (4). 8 (Înv) Jefuire a bunurilor materiale Si: pustiit1 (5). 9 (Îvr) Părăsire a așezărilor omenești Si: pustiit1 (6). 10 (Pop) Refugiere a oamenilor Si: pustiit1 (7). 11 (Ccr; prc) Deșert (23).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUSTIIRE, pustiiri, s. f. 1. Acțiunea de a pustii și rezultatul ei; distrugere, devastare, nimicire. Livezile, după anul de pustiire, tînjesc. SADOVEANU, O. VI 402. Dar a venit bombardament, război, Cu pustiiri, cu moarte, zile grele. D. BOTEZ, F. S. 24. Viscolul pustiirii a suflat pe acest pămînt. RUSSO, O. 43. 2. Ruină, pustietate. Foc și pustiire pe-a lor urmă au lăsat. NEGRUZZI, S. I 116.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pusteire sf vz pustiire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pustiere sf vz pustiire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pustiicĭúne (vechĭ) și pustiíre f. Acțiunea de a pustii.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pustiire s. f., g.-d. art. pustiirii; pl. pustiiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pustiire s. f., g.-d. art. pustiirii; pl. pustiiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pustiire s. f., g.-d. art. pustiirii; pl. pustiiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pustiire
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PUSTIIRE s. 1. v. distrugere. 2. v. dezastru.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PUSTIIRE s. v. deșert, pustietate, pustiu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PUSTIIRE s. 1. devastare, distrugere, nimicire, pîrjolire, (înv.) risipă. (~ unui teritoriu ocupat.) 2. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, sinistru, urgie, (înv. și pop.) prăpădenie, (pop.) blestem, mînie, potopenie, topenie, (înv. și reg.) pustieșag, pustiit, sodom, (reg.) prăpădeală, (înv.) pierzare, pustiiciune, (fig.) pîrjol, plagă. (O adevărată ~ s-a abătut asupra lor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pustiire s. v. DEȘERT. PUSTIETATE. PUSTIU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: pus-ti-i-re
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
pustiire, pustiirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) pustii și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: devastare deșert distrugere nimicire pustietate pustiu pârjolire risipă
- Livezile, după anul de pustiire, tînjesc. SADOVEANU, O. VI 402. DLRLC
- Dar a venit bombardament, război, Cu pustiiri, cu moarte, zile grele. D. BOTEZ, F. S. 24. DLRLC
- Viscolul pustiirii a suflat pe acest pămînt. RUSSO, O. 43. DLRLC
-
- 2. Blestem, calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, mânie, nenorocire, năpastă, pacoste, pierzare, plagă, potop, potopenie, prăpăd, prăpădeală, prăpădenie, pustietate, pustieșag, pustiiciune, pustiit, pârjol, ruină, sinistru, sodom, topenie, urgie. DLRLC
- Foc și pustiire pe-a lor urmă au lăsat. NEGRUZZI, S. I 116. DLRLC
-
etimologie:
- pustii DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.