14 definiții pentru pustiire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUSTIIRE, pustiiri, s. f. Acțiunea de a (se) pustii și rezultatul ei; distrugere, devastare, nimicire. ♦ (Concr.) Pustiu (I 1). [Pr.: -ti-i-] – V. pustii.

PUSTIIRE, pustiiri, s. f. Acțiunea de a (se) pustii și rezultatul ei; distrugere, devastare, nimicire. ♦ (Concr.) Pustiu (I 1). [Pr.: -ti-i-] – V. pustii.

pustiire sf [At: CORESI, EV. 459 / V: (îvr) ~teire, (înv) ~tiere / Pl: ~ri / E: pustii1] 1 Prefacere în pustiu (1) a unui loc fertil, a unui teritoriu populat etc. Si: pustiit1 (1). 2 (Pgn) Devastare (1). 3 (Îvr) Moarte a ființelor. 4 (Îvr) Omorâre. 5 (Ban; Trs) Stârpire a animalelor, plantelor Si: pustiit1 (2). 6 (Înv) Părăginire a locurilor cultivate Si: pustiit1 (3). 7 (Reg) Irosire a bunurilor materiale Si: pustiit1 (4). 8 (Înv) Jefuire a bunurilor materiale Si: pustiit1 (5). 9 (Îvr) Părăsire a așezărilor omenești Si: pustiit1 (6). 10 (Pop) Refugiere a oamenilor Si: pustiit1 (7). 11 (Ccr; prc) Deșert (23).

PUSTIIRE, pustiiri, s. f. 1. Acțiunea de a pustii și rezultatul ei; distrugere, devastare, nimicire. Livezile, după anul de pustiire, tînjesc. SADOVEANU, O. VI 402. Dar a venit bombardament, război, Cu pustiiri, cu moarte, zile grele. D. BOTEZ, F. S. 24. Viscolul pustiirii a suflat pe acest pămînt. RUSSO, O. 43. 2. Ruină, pustietate. Foc și pustiire pe-a lor urmă au lăsat. NEGRUZZI, S. I 116.

pustiicĭúne (vechĭ) și pustiíre f. Acțiunea de a pustii.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pustiire s. f., g.-d. art. pustiirii; pl. pustiiri

pustiire s. f., g.-d. art. pustiirii; pl. pustiiri

pustiire s. f., g.-d. art. pustiirii; pl. pustiiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PUSTIIRE s. 1. v. distrugere. 2. v. dezastru.

PUSTIIRE s. v. deșert, pustietate, pustiu.

PUSTIIRE s. 1. devastare, distrugere, nimicire, pîrjolire, (înv.) risipă. (~ unui teritoriu ocupat.) 2. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, sinistru, urgie, (înv. și pop.) prăpădenie, (pop.) blestem, mînie, potopenie, topenie, (înv. și reg.) pustieșag, pustiit, sodom, (reg.) prăpădeală, (înv.) pierzare, pustiiciune, (fig.) pîrjol, plagă. (O adevărată ~ s-a abătut asupra lor.)

pustiire s. v. DEȘERT. PUSTIETATE. PUSTIU.

Intrare: pustiire
  • silabație: pus-ti-i-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pustiire
  • pustiirea
plural
  • pustiiri
  • pustiirile
genitiv-dativ singular
  • pustiiri
  • pustiirii
plural
  • pustiiri
  • pustiirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pusteire
  • pusteirea
plural
  • pusteiri
  • pusteirile
genitiv-dativ singular
  • pusteiri
  • pusteirii
plural
  • pusteiri
  • pusteirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pustiere
  • pustierea
plural
  • pustieri
  • pustierile
genitiv-dativ singular
  • pustieri
  • pustierii
plural
  • pustieri
  • pustierilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pustiire, pustiirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi pustii DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.