opțiuni
  • info

15 definiții pentru pustiit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUSTIIT, -Ă, pustiiți, -te, adj. 1. Prefăcut în pustiu (I 1); părăsit, lipsit de viață; devastat, prădat, distrus. 2. (Pop.) Retras; izolat, solitar. – V. pustii.

PUSTIIT, -Ă, pustiiți, -te, adj. 1. Prefăcut în pustiu (I 1); părăsit, lipsit de viață; devastat, prădat, distrus. 2. (Pop.) Retras; izolat, solitar. – V. pustii.

pustiit2, ~ă [At: PRAV. 55 / V: (înv) ~teit, ~tiet / Pl: ~iți, ~e / E: pustii1] 1 a (D. locuri fertile, teritorii populate) Prefăcut în pustiu (1). 2 a (Pgn) Devastat. 3 a (Îvr; d. oameni) Rămas fără nici un bun material. 4 sf (Îvr; nob) Femeie părăsită. 5 a (Pop) Solitar.

pustiit1 sn [At: CORESI, PS. 193/13 / V: (înv) ~init / Pl: (rar) ~uri / E: pustii1] (Îvr) 1-7 Pustiire (1, 5-10). 8 (Pgn) Devastare (1).

PUSTIIT, -Ă, pustiiți, -te, adj. 1. Prefăcut în pustiu, devastat, prădat. După doi ani de război, țara a rămas pustiită. SADOVEANU, O. I 6. ◊ Fig. Și-și vedea viața toată pustiită, COȘBUC, P. I 249. El răscoală în popoare a distrugerii scînteie Și în inimi pustiite samănă gîndiri rebele. EMINESCU, O. I 51. Mîngîie-a ei ruină cu o palidă zîmbire, Ca un vis ce se strecoară într-un suflet pustiit. ALEXANDRESCU, M. 20. ♦ Gol, lipsit de viață, pustiu. Îl găsise răposatul popa Radu în tinda bisericii, la o lună după moartea preotesei, și-l luase în casa-i pustiită. GALACTION, O. I 45. Și mă lasă pustiit, Vestejit și amorțit. EMINESCU, O. I 214. 2. Retras; izolat, solitar. (Substantivat) Maica Evlampia se mișca, deșirată, în rasa-i cafenie. – Ia, Traiane maică, din colac, și din nuci, și din miere. Asta-i mîncarea noastră, a pustiitelor de lume. SADOVEANU, P. M. 67.

PUSTIIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A PUSTII și A SE PUSTII. 2) Care este însingurat; izolat; solitar. Suflet ~. /v. a (se) pustii

pustiit a. 1. devastat: locuri pustiite; 2. fig. dezolat: un vis ce se strecoară într’un suflet pustiit GR. AL.

pusteit, ~ă a vz pustiit2

pustiet, ~ă a vz pustiit2

pustinit sn vz pustiit1

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PUSTIIT adj. v. distrus.

PUSTIIT s. v. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie.

PUSTIIT adj. v. deșert, gol, necultivat, pustiu, sălbatic, vid.

pustiit adj. v. DEȘERT. GOL. NECULTIVAT. PUSTIU. SĂLBATIC. VID.

PUSTIIT adj. devastat, distrus, nimicit, pîrjolit. (Un teritoriu ~.)

pustiit s. v. CALAMITATE. CATASTROFĂ. DEZASTRU. FLAGEL. GROZĂVIE. NĂPASTĂ. NENOROCIRE. PACOSTE. POTOP. PRĂPĂD. PUSTIIRE. SINISTRU. URGIE.

Intrare: pustiit
pustiit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pustiit
  • pustiitul
  • pustiitu‑
  • pustiită
  • pustiita
plural
  • pustiiți
  • pustiiții
  • pustiite
  • pustiitele
genitiv-dativ singular
  • pustiit
  • pustiitului
  • pustiite
  • pustiitei
plural
  • pustiiți
  • pustiiților
  • pustiite
  • pustiitelor
vocativ singular — —
plural — —
pusteit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pusteit
  • pusteitul
  • pusteită
  • pusteita
plural
  • pusteiți
  • pusteiții
  • pusteite
  • pusteitele
genitiv-dativ singular
  • pusteit
  • pusteitului
  • pusteite
  • pusteitei
plural
  • pusteiți
  • pusteiților
  • pusteite
  • pusteitelor
vocativ singular — —
plural — —
pustiet adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pustiet
  • pustietul
  • pustietă
  • pustieta
plural
  • pustieți
  • pustieții
  • pustiete
  • pustietele
genitiv-dativ singular
  • pustiet
  • pustietului
  • pustiete
  • pustietei
plural
  • pustieți
  • pustieților
  • pustiete
  • pustietelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pustiit, pustiităadjectiv

  • 1. Prefăcut în pustiu; părăsit, lipsit de viață. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: devastat deșert distrus gol necultivat nimicit prădat pustiu pârjolit sălbatic vid
    • format_quote După doi ani de război, țara a rămas pustiită. SADOVEANU, O. I 6. DLRLC
    • format_quote figurat Și-și vedea viața toată pustiită. COȘBUC, P. I 249. DLRLC
    • format_quote figurat El răscoală în popoare a distrugerii scînteie Și în inimi pustiite samănă gîndiri rebele. EMINESCU, O. I 51. DLRLC
    • format_quote figurat Mîngîie-a ei ruină cu o palidă zîmbire, Ca un vis ce se strecoară într-un suflet pustiit. ALEXANDRESCU, M. 20 DLRLC
    • format_quote Îl găsise răposatul popa Radu în tinda bisericii, la o lună după moartea preotesei, și-l luase în casa-i pustiită. GALACTION, O. I 45. DLRLC
    • format_quote Și mă lasă pustiit, Vestejit și amorțit. EMINESCU, O. I 214. DLRLC
  • 2. popular Care este însingurat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: izolat retras solitar
    • format_quote (și) substantivat Maica Evlampia se mișca, deșirată, în rasa-i cafenie. – Ia, Traiane maică, din colac, și din nuci, și din miere. Asta-i mîncarea noastră, a pustiitelor de lume. SADOVEANU, P. M. 67. DLRLC
    • format_quote Suflet pustiit. NODEX
etimologie:
  • vezi pustii DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.