opțiuni
  • info

15 definiții pentru pustnici

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUSTNICI, pustnicesc, vb. IV. (Înv.) 1. Intranz. A duce viață de pustnic. 2. Refl. A se face pustnic. [Var.: pusnici vb. IV] – Din pustnic.

pustnici [At: MINEIUL (1776), 179r2/34 / V: pusn~ / Pzi: ~icesc / E: pustnic] 1 vi A duce o viață de pustnic (1) Si: a sihăstri, (rar) a schimnici, (reg) a pustelnici. 2-3 vr A se face pustnic (1-2) Si: a se sihăstri, (rar) a se schimnici. 4-5 vr (Rar) A se stabili undeva ca pustnic (1-2).

PUSTNICI, pustnicesc, vb. IV. (Rar) 1. Intranz. A duce viață de pustnic. 2. Refl. A se face pustnic. [Var.: pusnici vb. IV] – Din pustnic.

PUSTNICI, pustnicesc, vb. IV. (Și în forma pusnici) 1. Intranz. A duce viață de pustnic. Acest adăpost liniștit, în care pusnicesc șapte călugări. VLAHUȚĂ, R. P. 76. 2. Refl. A se face pustnic. Iar tu, mogzanule de Oșlobene... te-i face popă ca tată-tău, cînd s-or pusnici toți bivolii din Mănăstirea Neamțului. CREANGĂ, A. 78. – Variantă: pusnici vb. IV.

A PUSTNICI ~esc intranz. 1) A fi pustnic; a sihăstri; a schimnici. 2) A face să se pustnicească. /Din pustnic

A SE PUSTNICI mă ~esc intranz. 1) A deveni pustnic; a se sihăstri; a se schimnici. 2) fig. A trăi izolat de lume (ca un pustnic); a se sihăstri; a se schimnici. /Din pustnic

pustnicì v. 1. a se face pustnic (CR.); 2. a trăi ca pustnic.

PUSNICI vb. IV v. pustnici.

pusnici v vz pustnici

2) pustnicésc v. intr. (d. pustnic). Trăĭesc ca pustnic: pe acolo pustnicea el.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pustnici (a ~) (înv.) (desp. pust-ni-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pustnicesc, 3 sg. pustnicește, imperf. 1 pustniceam; conj. prez. 1 sg. să pustnicesc, 3 să pustnicească

pustnici (a ~) (înv.) (pust-ni-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pustnicesc, imperf. 3 sg. pustnicea; conj. prez. 3 să pustnicească

pustnici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pustnicesc, imperf. 3 sg. pustnicea; conj. prez. 3 sg. și pl. pustnicească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PUSTNICI vb. a (se) schimnici, a (se) sihăstri, (reg.) a (se) pustelnici. (A ~ departe de lume.)

PUSTNICI vb. a (se) schimnici, a (se) sihăstri, (reg.) a (se) pustelnici. (A ~ departe de lume.)

Intrare: pustnici
  • silabație: pust-ni-ci info
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pustnici
  • pustnicire
  • pustnicit
  • pustnicitu‑
  • pustnicind
  • pustnicindu‑
 singular plural
  • pustnicește
  • pustniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pustnicesc
 (să)
  • pustnicesc
  • pustniceam
  • pustnicii
  • pustnicisem
a II-a (tu)
  • pustnicești
 (să)
  • pustnicești
  • pustniceai
  • pustniciși
  • pustniciseși
a III-a (el, ea)
  • pustnicește
 (să)
  • pustnicească
  • pustnicea
  • pustnici
  • pustnicise
plural I (noi)
  • pustnicim
 (să)
  • pustnicim
  • pustniceam
  • pustnicirăm
  • pustniciserăm
  • pustnicisem
a II-a (voi)
  • pustniciți
 (să)
  • pustniciți
  • pustniceați
  • pustnicirăți
  • pustniciserăți
  • pustniciseți
a III-a (ei, ele)
  • pustnicesc
 (să)
  • pustnicească
  • pustniceau
  • pustniciră
  • pustniciseră
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pusnici
  • pusnicire
  • pusnicit
  • pusnicitu‑
  • pusnicind
  • pusnicindu‑
 singular plural
  • pusnicește
  • pusniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pusnicesc
 (să)
  • pusnicesc
  • pusniceam
  • pusnicii
  • pusnicisem
a II-a (tu)
  • pusnicești
 (să)
  • pusnicești
  • pusniceai
  • pusniciși
  • pusniciseși
a III-a (el, ea)
  • pusnicește
 (să)
  • pusnicească
  • pusnicea
  • pusnici
  • pusnicise
plural I (noi)
  • pusnicim
 (să)
  • pusnicim
  • pusniceam
  • pusnicirăm
  • pusniciserăm
  • pusnicisem
a II-a (voi)
  • pusniciți
 (să)
  • pusniciți
  • pusniceați
  • pusnicirăți
  • pusniciserăți
  • pusniciseți
a III-a (ei, ele)
  • pusnicesc
 (să)
  • pusnicească
  • pusniceau
  • pusniciră
  • pusniciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pustnici, pustnicescverb

învechit
  • 1. intranzitiv A duce viață de pustnic. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: pustelnici schimnici sihăstri
    • format_quote Acest adăpost liniștit, în care pusnicesc șapte călugări. VLAHUȚĂ, R. P. 76. DLRLC
  • 2. reflexiv A se face pustnic. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: pustelnici schimnici sihăstri
    • format_quote Iar tu, mogzanule de Oșlobene... te-i face popă ca tată-tău, cînd s-or pusnici toți bivolii din Mănăstirea Neamțului. CREANGĂ, A. 78. DLRLC
etimologie:
  • pustnic DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.