14 definiții pentru pustnicie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUSTNICIE s. f. Viață, stare de pustnic; sihăstrie. ♦ Fig. Viață retrasă și aspră pe care o duce cineva. [Var.: pusnicie s. f.] – Pustnic + suf. -ie.

PUSTNICIE s. f. Viață, stare de pustnic; sihăstrie. ♦ Fig. Viață retrasă și aspră pe care o duce cineva. [Var.: pusnicie s. f.] – Pustnic + suf. -ie.

pustnicie sf [At: MINEIUL (1776), 49r2/17 / V: pusn~, (înv) ~tenecie / Pl: ~ii / E: pustnic + -ie] 1-2 Viață de pustnic (1-2) Si: sihăstrie. 3 (Pan) Izolare totală în care trăiește cineva sau se află ceva. 4 (Pex; ccr) Loc singuratic.

PUSTNICIE, pustnicii, s. f. Viață, stare de pustnic; schimnicie, sihăstrie. V. ascetism. Eu n-am fost de pustnicie, Căci am fost de voinicie. ALECSANDRI, P. P. 229. ♦ Fig. Singurătate. Oh! Lucrurile cum vorbesc.. Și cîte nu-ți mai povestesc În pustnicia lor retrase: Cu tot ce sufletu-ți uitase Te-mbie sau te chinuiesc. MACEDONSKI, O. I 179.

PUSTNICIE ~i f. 1) și fig. Viață de pustnic; sihăstrie; schimnicie; ascetism. 2) Loc unde trăiește un pustnic; sihăstrie. [G.-D. pustniciei] /pustnic + suf. ~ie

pustnicie f. vieață de pustnic: sălaș de pustnicie OD.

pustnicíe f. (d. pustnic). Sihăstrie, vĭață de pustnic. Locuință de pustnic.

PUSNICIE s. f. v. pustnicie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pustnicie (înv.) (desp. pust-ni-) s. f., art. pustnicia, g.-d. pustnicii, art. pustniciei

pustnicie (înv.) (pust-ni-) s. f., art. pustnicia, g.-d. pustnicii, art. pustniciei

pustnicie s. f., art. pustnicia, g.-d. pustnicii, art. pastniciei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PUSTNICIE s. ascetism, asceză, schimnicie, sihăstrie, (rar) schimnicit.

PUSTNICIE s. ascetism, asceză, schimnicie, sihăstrie, (rar) schimnicit. (În vremea ~ lui.)

Intrare: pustnicie
pustnicie substantiv feminin
  • silabație: pust-ni-ci-e info
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pustnicie
  • pustnicia
plural
  • pustnicii
  • pustniciile
genitiv-dativ singular
  • pustnicii
  • pustniciei
plural
  • pustnicii
  • pustniciilor
vocativ singular
plural
  • silabație: pus-ni-ci-e info
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pusnicie
  • pusnicia
plural
  • pusnicii
  • pusniciile
genitiv-dativ singular
  • pusnicii
  • pusniciei
plural
  • pusnicii
  • pusniciilor
vocativ singular
plural
pustenecie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pustenecie
  • pustenecia
plural
  • pustenecii
  • pusteneciile
genitiv-dativ singular
  • pustenecii
  • pusteneciei
plural
  • pustenecii
  • pusteneciilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pustnicie, pustniciisubstantiv feminin

  • 1. Viață, stare de pustnic. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Eu n-am fost de pustnicie, Căci am fost de voinicie. ALECSANDRI, P. P. 229. DLRLC
    • 1.1. figurat Viață retrasă și aspră pe care o duce cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: singurătate
      • format_quote Oh! Lucrurile cum vorbesc.. Și cîte nu-ți mai povestesc În pustnicia lor retrase: Cu tot ce sufletu-ți uitase Te-mbie sau te chinuiesc. MACEDONSKI, O. I 179. DLRLC
  • 2. Loc unde trăiește un pustnic. NODEX
    sinonime: sihăstrie
etimologie:
  • Pustnic + sufix -ie DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.