putred, ~ă [At: CORESI, EV. 419 / V: (reg) ~răt, ~rid, ~rit / Pl: ~ezi, ~e / E: ml putridus] 1 a (D. corpuri ori d. substanțe organice sau d. obiecte confecționate din astfel de substanțe) Care a intrat în putrefacție (1) Si: alterat² (3), descompus² (3), (pop) putregăios (1), putregăit (1), putrezit (1), (liv) putrid¹, stricat. 2 a (Reg; îs) Friguri ~e Febră tifoidă. 3 a (Înv) Emanat de corpuri sau substanțe putrede (1). 4 a (Pex) Rău mirositor. 5 a (Rar; d. ape stătătoare) Stătut. 6-7 a, av (Care este) foarte... 8 a (Pop; d. ploi; șîs ploaie ~ă) Persistent și mărunt, specific toamnei. 9 a (Înv) Care este supus morții Si: (înv) putregăios (2). 10 a (înv; pex) Trecător. 11 a (Fig; d. oameni, grupuri sociale, regimuri politice etc.) Ineficient. 12 a (Îe) A fi ceva ~ la mijloc (sau în Danemarca) Există ceva suspect în felul cum se desfășoară lucrurile. 13 a (Îla) ~ de bogat Foarte bogat. 14 a (Îla) ~ de copt Foarte copt Si: răscopt.

PUTRED, -Ă, putrezi, -de, adj. 1. (Despre materii vegetale) Care a putrezit (din cauza umezelii); (despre fructe și legume) stricat, alterat; (despre cadavre) intrat în putrefacție. Se uită... la brațele negre ale fagilor întinzînd văzduhului un dar sărac de frunze ude și putrede. DUMITRIU, N. 149. Niște trepte de lemn duceau către catul de sus... Treptele erau putrede și negre. EMINESCU, N. 38. Din tulpina bătrînă și putredă a fagului încolțesc vlăstare tinere și vioaie. RUSSO, O. 27. Nu te sprijini de stîlp putred (= nu căuta sprijin în oameni decăzuți). ◊ Fig. Cunoaște jucăriile Vicleanului noroc, De-a lui favoruri putrede Rîzînd, își bate joc. NEGRUZZI S. II 40. ◊ Expr. Putred de copt = prea copt, răscopt, aproape stricat. Struguri putrezi de copți. Putred de bogat (sau bogat putred, rar, putred de bani) = foarte bogat. E putredă de bani și mi-i mai ia și pe ai mei. DUMITRIU, N. 38. Trăia la Vavilon un neguțător putred de bogat, care își cumpărase grădini mari la malul Eufratului. SADOVEANU, D. P. 92. Era bogat putred și era și cam tinerel și nu prea știa lumea. ȘEZ. VI 150. Ploaie putredă = ploaie deasă și măruntă, de lungă durată. Îl cuprinse nostalgia unor armate în mers, sub ploi putrede. CAMILAR, N. II 139. Au pornit ploi putrede de toamnă. SADOVEANU, P. S. 11. Muntele se învălui o lună întreagă în neguri și în ploi putrede. GALACTION, O. I 159 ♦ Fig. (Despre bălți, mlaștini etc.) Care miroase urît, stătut, clocit. Piere orice sămînță bună în mlaștina putredă. CAMIL PETRESCU, T. II 206. ♦ (Despre răni) Cangrenat, purulent. Dinții lui cei plini de spumă rup Din putreda lui rană. COȘBUC, P. I 139. 2. Fig. (Despre grupuri sociale, despre regimuri politice etc.) Șubred, nesănătos, corupt. Revolta împotriva acestei societăți putrede și înțelegerea lui pentru revendicările proletariatului le găsim exprimate puternic în poemul «Împărat și proletar». SADOVEANU, E. 77. Mefistofeles duce pe Faust într-un imperiu mare și putred de corupție. IONESCU-RION, C. 73. ◊ Expr. E ceva putred (la mijloc, la noi etc. sau, livresc, reluînd o replică cunoscută din «Hamlet», în Danemarca), se zice cînd undeva există un dedesubt rău, necinstit, un aspect negativ, vătămător. Să am iertăciune, dar e ceva putred la mijloc! Așa nu mai merge! DUMITRIU, N. 37. Nu-s melancolic ca Petrarca, Dar știu să rîd și plîng apoi, Că-i ceva putred și la noi, Ca-n Danemarca. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 165. 3. (Despre oameni) Decăzut moralicește, corupt. Patricienii aceștia putrezi nu mai pot da naștere unui tînăr. CAMIL PETRESCU, T. II 206. Boieri de-a doua clasă! Ce patrie strigați! Dar ce virtuți aduceți? Ce merite vă dați?... Voi sînteți tot atîta de putrezi și scăzuți, N-aveți nici politeța ce-avură cei căzuți. BOLINTINEANU, O. 144.

PUTRED ~dă (~zi, ~de) 1) (despre substanțe organice) Care s-a descompus sau se află în stare de descompunere sub acțiunea unor microorganisme. Lemn ~. ◊ ~ de bogat (sau bogat ~) foarte bogat. 2 fig. (despre stări și lucruri, medii sociale) Care vădește decădere economică și morală. /<lat. putridus

putred a. care e în putregiune, în putrefacțiune: lemn putred, corp putred. [Lat. PUTRIDUS].

pútred, -ă adj. (lat. pŭtrĭdus, rudă cu putor, putoare). Împuțit, intrat în putrefacțiune: carne putredă. Descompus: lemn putred.

putrăt, ~ă a vz putred

putrid^2[1], ~ă a vz putred corectat(ă)

putrit, ~ă a vz putred

+putred (desp. pu-tred) adv.

putred (desp. pu-tred) adj. m., pl. putrezi; f. putredă, pl. putrede

putred (pu-tred) adj. m., pl. putrezi; f. putredă, pl. putrede

putred adj. m. (sil. -tred), pl. putrezi; f. sg. putredă, pl. putrede

PUTRED adj. v. corupt.

PUTRED adj. 1. descompus, putrezit, (livr.) putrid, (rar) putregăit, (pop.) putregăios, (reg.) zăcut. (O materie organică ~.) 2. (MED.) cangrenat, necrozat, putrezit, (rar) necrotic, (livr.) mortificat. (Țesut ~.)

PUTRED adj. 1. descompus, putrezit, (livr.) putrid, (rar) putregăit, (pop.) putregăios, (reg.) zăcut. (O materie organică ~.) 2. (MED.) cangrenat, necrozat, putrezit, (rar) necrotic. (Țesut ~.)

putred (putredă), adj. – Stricat, descompus. – Mr., megl. putrid. Lat. pūtrῑdus (Pușcariu 1420; REW 6877), conservat numai în rom. (Rosetti, I, 171). – Der. putrezi (var. înv. putredi, Mold. putrădesc), vb. (a se descompune); putrejune (var. putreziciune), s. f. (putrefacție); putregai (var. putrigai), s. n. (lemn putred, putreziciune), unde g apare ca în mucegai (Tiktin), în locul lui j din putrejune, cf. repezi › repejune › repeguș (după Pușcariu 1421, dintr-un lat. *pūtrῑcus, explicație care ar fi insuficientă); putregăi, vb. (a se putrezi); putregăios, adj. (putrezit de jumătate, mîncat de carii); putrezitor, adj. (care putrezește); putrezitură, s. f. (putrefacție). – Der. neol. (din fr.) putrefacți(un)e, s. f.; putrescibil, adj.; imputrescibil, adj.

SOMETHING IS ROTTEN IN THE STATE OF DENMARK (engl.) e ceva putred în Danemarca – Shakespeare, „Hamlet”, act. I, scena 4. Aluzie la o situație tulbure, ascunsă încă aparenței.

E ceva putred în Danemarca! (engl. „Something is rotten in the state of Denmark!”) – vers vestit din Hamlet de Shakespeare (act. I, sc. 4). Îl spune un ofițer la apariția stranie a umbrei tatălui lui Hamlet, în sensul că e ceva necurat în Danemarca. Dar Danemarca a căpătat cu timpul un înțeles generic: poate fi orice țară în care domnește o stare de lucruri proastă, poate fi și o întreprindere unde exită ceva în neregulă, sau o familie minată de un viciu etc. Cu un sens foarte clar, au folosit acest vers poeții Iosif și Anghel, în poezia Sărmanul Yorik din Caleidoscopul lui A. Mirea: „Nu-s melancolic ca Petrarca, Dar știu să rîd, și plîng apoi, Că-i ceva putred și la noi Ca-n Danemarca”. Se citează uneori și în glumă sau în ironie: „Nu vezi că ați început să putreziți ca Danemarca, cu Shakespeare cu tot?” (Tudor Mușatescu, Escu, act. 1, sc. 13). LIT.

putred, putrezi s. m. (deț.) deținut cu condamnare mare.