putregai sn [At: DOSOFTEI ap. C. CR. 240/17 / V: (reg) ~răg~ (Pl: ~răgaie, ~răgăi, ~răgai) smn, (îvr) ~e sf, (îrg) ~rig~ (Pl: ~rigaie, ~rigăi, ~rigai) smn / Pl: ~uri, (îvp) ~e, (pop, sm) ~ / E: putred] 1 Lemn, plantă putredă (1). 2 Masă vegetală în descompunere. 3 Obiect de lemn putred (1) Si: (rar) putrezitură (1). 4 (Pex) Obiect vechi, extrem de uzat Si: (rar) putrezitură (2). 5 Boală provocată de unele specii de ciuperci, care duce la putrezirea plantelor. 6 (Îvr) Mucegai. 7 (Îvr; îf putregaie) Miros de putrefacție (1). 8-9 (Fig; dep) Om (bătrân și neputincios sau) decăzut, corupt. 10 (Fig) Ineficiență. 11 (Fig) Ceea ce este corupt. 12 (Ent; pop) Licurici (Lampyris noctiluca).

PUTREGAI, putregaiuri, s. n. 1. Lemn sau plantă putredă, p. ext. (la sg. cu sens colectiv) masă de materie vegetală descompusă, putredă. Ne așezăm la puțină hodină pe-un brad bătrîn, căzut, în putregaiul căruia lucrează neîntrerupt, aprig și nesimțit gîngăniile mărunte ale pămîntului. SADOVEANU, O. VIII 242. Numai ferigele ude, Putregaiul și bureții Își trimet miresme crude În desimea groasă-a ceții. TOPÎRCEANU, P. 131. Cucușor, pasăre sură... Mă mier iarna ce mînînci? – Mînînc putregai de tei, Să cînt codrului temei, Mînînc putregai de fag, Să cînt dorului cu drag. SEVASTOS, C. 203. ♦ Fig. Corupție, josnicie. Aci lanțuri d-aramă înjugă conștiința, Colo pulbere – d-aur ascunde putregai. ODOBESCU, S. I 28. ♦ Termen de batjocură dat unui bătrîn neputincios. Și el umblă după-nsurat?... putregaiu dracului. ALECSANDRI, T. 632. 2. Fig. (Cu sens colectiv) Tot ce e rău și vătămător societății; drojdie a unui sistem social, ideologic. Numai o știință legată de popor... poate fi cu desăvîrșire liberă de influența putregaiului ideologic burghez. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 7/2. – Variantă: (regional) putrigai (SLAVICI, N. II 123, HODOȘ, P. P. 187) s. n.

PUTREGAI ~iuri n. 1) Substanță organică putredă; putreziciune. 2) (nume generic) Boală a plantelor provocată de ciuperci și de bacterii. 3) fig. (cu sens colectiv) Totalitate a elementelor degradate ale unei societați; pleavă; drojdie. 4) Om neputincios (din cauza bolii sau a bătrâneții). /Din putred și mucegai

putregáĭ n., pl. ĭurĭ (d. putred, ca mucegaĭ, ucigaș d. muced, ucid. Cp. și cu sard. 1, putrigare, a putrezi, îld. *putricare. D. rom. vine ung. putregály). Lemn putrezit: în scorbură era numaĭ putregaĭ. Fig. Iron. Om uzat orĭ fără valoare: putregaĭurile orașuluĭ.

putrăgai sn vz putregai

putregaie sf vz putregai

putrigai sn vz putregai

putregaiu n. lemn putred. [Tras din putred (cf. mucegaiu din muced)].

putregai (desp. pu-tre-) s. n., pl. putregaiuri

putregai (pu-tre-) s. n., pl. putregaiuri

putregai s. n. (sil. -tre-), pl. putregaiuri

putregai

putregaiu, -gaiuri.

PUTREGAI s. (rar) putrezitură, (înv. și reg.) putreganie. (Un ~ de lemn.)

PUTREGAI s. v. lepădătură, licurici.

putregai s. v. LEPĂDĂTURĂ. LICURICI.

PUTREGAI s. (rar) putrezitură, (înv. și reg.) putreganie. (Un ~ de lemn.)