opțiuni
  • info

16 definiții pentru putreziciune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUTREZICIUNE, putreziciuni, s. f. 1. Materie organică putredă; organism mort, intrat în putrefacție; putregai, putriditate, putrezime, putrezitură, putrejune. ♦ Starea unui organism putred. 2. Fig. Descompunere morală, decădere. – Putrezi + suf. -ciune.

PUTREZICIUNE, putreziciuni, s. f. 1. Materie organică putredă; organism mort, intrat în putrefacție; putregai, putriditate, putrezime, putrezitură, putrejune. ♦ Starea unui organism putred. 2. Fig. Descompunere morală, decădere. – Putrezi + suf. -ciune.

putreziciune sf [At: CORESI, EV. 99 / V: (înv) ~eji, ~ejuc~ / Pl: ~ni / E: putrezi + -iciune] 1 (Asr) Putrefacție (1). 2 Materie organică putredă (1) Si: (liv) putriditate (1), (rar) putrezime (1), putrezeală (2), (îrg) putrejune (2). 3 Mortăciune. 4 Stare a unei materii, a unui organism putred (1) Si: (liv) putriditate (3) (rar) putrezime (3), putrezeală (3), (îrg) putrejune (4). 5 (Fig) Corupție.

PUTREZICIUNE, putreziciuni, s. f. 1. Organism mort intrat în putrefacție. V. hoit, mortăciune. ♦ (La sg. cu sens colectiv) Masă de materie organică putredă. Putreziciunile bălții împrăștiau în aerul nopții miazme înțepătoare. SADOVEANU, O. VI 12. Pretutindeni împrejuru-mi, iată, zac putreziciuni, Oase, stîrvuri tăbăcite, scrum de vechi deșertăciuni. MACEDONSKI, O. I 273. 2. Fig. Descompunere morală, decădere. Voi v-ați născut bătrîni... Ați moștenit putreziciunea tot mai urîtă a înaintașilor. CAMIL PETRESCU, T. II 206.

PUTREZICIUNE ~i f. 1) Substanță organică putredă; putregai. 2) fig. Stare de degradare morală; putrefacție. /a putrezi + suf. ~ciune

putrezicĭúne f. (d. putrezit, putrezesc, ca repezicĭune d. repezit). Vest. Putregĭune.

putrejiciune sf vz putreziciune

putrejuciune sf vz putreziciune

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

putreziciune (desp. pu-tre-) s. f., g.-d. art. putreziciunii; pl. putreziciuni

putreziciune (pu-tre-) s. f., g.-d. art. putreziciunii; pl. putreziciuni

putreziciune s. f. (sil. -tre-, -ciu-), g.-d. art. putreziciunii; pl. putreziciuni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PUTREZICIUNE s. v. corupție, decadentă, decădere, depravare, descompunere, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, putrefacție, putrezire, stricăciune, viciu.

PUTREZICIUNE s. (livr.) putriditate, (rar) putrezime, (înv. și reg.) putrejune, (înv.) putrezeală.

PUTREZICIUNE s. (rar) putrezime, (înv. și reg.) putrejune, (înv.) putrezeală. (Devenise o ~.)

putreziciune s. v. CORUPȚIE. DECADENȚĂ. DECĂDERE. DEPRAVARE. DESCOMPUNERE. DESFRÎNARE. DESFRÎU. DESTRĂBĂLARE. DEZMĂȚ. IMORALITATE. PERDIȚIE. PERVERSITATE. PERVERSIUNE. PERVERTIRE. PIERZANIE. PIERZARE. PUTREFACȚIE. PUTREZIRE. STRICĂCIUNE. VICIU.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a lua calea putreziciunii expr. (intl.) a fi arestat / condamnat la închisoare

calea putreziciunii expr. închisoare.

Intrare: putreziciune
putreziciune substantiv feminin
  • silabație: pu-tre-zi-ciu-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • putreziciune
  • putreziciunea
plural
  • putreziciuni
  • putreziciunile
genitiv-dativ singular
  • putreziciuni
  • putreziciunii
plural
  • putreziciuni
  • putreziciunilor
vocativ singular —
plural —
putrejiciune substantiv feminin
  • silabație: pu-tre-ji-ciu-ne info
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • putrejiciune
  • putrejiciunea
plural
  • putrejiciuni
  • putrejiciunile
genitiv-dativ singular
  • putrejiciuni
  • putrejiciunii
plural
  • putrejiciuni
  • putrejiciunilor
vocativ singular —
plural —
putrejuciune substantiv feminin
  • silabație: pu-tre-ju-ciu-ne info
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • putrejuciune
  • putrejuciunea
plural
  • putrejuciuni
  • putrejuciunile
genitiv-dativ singular
  • putrejuciuni
  • putrejuciunii
plural
  • putrejuciuni
  • putrejuciunilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

putreziciune, putreziciunisubstantiv feminin

etimologie:
  • Putrezi + sufix -ciune DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.