7 definiții pentru putrezit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUTREZIT, -Ă, putreziți, -te, adj. (Despre materii organice) Descompus, intrat în putrefacție; putregăit. – V. putrezi.

PUTREZIT, -Ă, putreziți, -te, adj. (Despre materii organice) Descompus, intrat în putrefacție; putregăit. – V. putrezi.

putrezit, ~ă a [At: COD. TOD. 221 / V: (înv) ~edit / Pl: ~iți, ~e / E: putrezi] 1 (D. corpuri ori d. substanțe organice sau d. obiecte făcute din astfel de substanțe) Care și-a pierdut aspectul, consistența, duritatea etc. sub influența agenților externi normali sau patogeni și care a intrat în putrefacție (1) Si: alterat, descompus, putred (1), stricat, (liv) putrid1 (1). 2 (Rar; d. ape stătătoare) Clocit. corectat(ă)

PUTREZIT, -Ă, putreziți, -te, adj. (Despre materii organice) Descompus, devenit putregai; intrat în putrefacție. Miroase a mucegai, a umezeală, a lemne putrezite. BOGZA, Ț. 61. Putrezit de multă vreme Se scufund-acoperișul. COȘBUC, P. II 98. Față de om necăjit, Coajă de lemn putrezit. BELDICEANU, P. 108. ♦ (Despre metale) Distrus de umezeală, de rugină. Se găsesc ș-acum pe rîpe bucăți de armuri zdrobite; Am văzut înșine pinteni de rugină putreziți. ALEXANDRESCU, M. 22.

putredit, ~ă a vz putrezit

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PUTREZIT adj. 1. v. putred. 2. v. cangrenat.

PUTREZIT adj. 1. descompus, putred, (livr.) putrid, (rar) putregăit, (pop.) putregăios, (reg.) zăcut. (O materie organică ~.) 2. (MED.) cangrenat, necrozat, putred, (rar) necrotic. (Țesut ~.)

Putrezit ≠ neputrezit

Intrare: putrezit
putrezit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • putrezit
  • putrezitul
  • putrezitu‑
  • putrezi
  • putrezita
plural
  • putreziți
  • putreziții
  • putrezite
  • putrezitele
genitiv-dativ singular
  • putrezit
  • putrezitului
  • putrezite
  • putrezitei
plural
  • putreziți
  • putreziților
  • putrezite
  • putrezitelor
vocativ singular
plural
putredit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • putredit
  • putreditul
  • putredi
  • putredita
plural
  • putrediți
  • putrediții
  • putredite
  • putreditele
genitiv-dativ singular
  • putredit
  • putreditului
  • putredite
  • putreditei
plural
  • putrediți
  • putrediților
  • putredite
  • putreditelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

putrezit, putreziadjectiv

  • 1. (Despre materii organice) Descompus, intrat în putrefacție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Miroase a mucegai, a umezeală, a lemne putrezite. BOGZA, Ț. 61. DLRLC
    • format_quote Putrezit de multă vreme Se scufund-acoperișul. COȘBUC, P. II 98. DLRLC
    • format_quote Față de om necăjit, Coajă de lemn putrezit. BELDICEANU, P. 108. DLRLC
    • 1.1. (Despre metale) Distrus de umezeală, de rugină. DLRLC
      • format_quote Se găsesc ș-acum pe rîpe bucăți de armuri zdrobite; Am văzut înșine pinteni de rugină putreziți. ALEXANDRESCU, M. 22. DLRLC
etimologie:
  • vezi putrezi DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.