pușculiță sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~căl~ / Pl: ~țe, (reg) ~ți / E: pușcă + -uliță] 1-2 (Șhp) Pușcă (1) (mică) Si: (pop) pușcuță (1-2). 3 (Trs) Pușcoci (1). 4 (Reg) Praștie (1). 5 Vas mic de lut, de lemn sau de metal, cu o deschizătură îngustă pentru introducerea banilor care se economisesc Si: (reg) piesă, mut.

PUȘCULIȚĂ, pușculițe, s. f. 1. Diminutiv al lui pușcă. Luînd o pușculiță frumoasă și sabie... merse la calul gătit de mai înainte. RETEGANUL, P. III 13. De-aș avea o pușculiță Și trei glonți în punguliță. ALECSANDRI, P. I 4. Pușculița ta cea nouă, Frîntă, neică-n trei și două. PĂSCULESCU, L. P. 240. 2. Vas mic de lut, cutie de lemn sau de metal cu o mică deschizătură, în care copiii păstrează bani economisiți. L-am văzut (în gînd) la 10 ani, cînd spărgea pușculița soru-si. La TDRG.

PUȘCULIȚĂ ~e f. (diminutiv de la pușcă) Recipient de forme și mărimi diferite, prevăzut cu deschizătură îngustă, în care se introduc, pentru depozitare, monedele economisite (mai ales de copii). /pușcă + suf. ~uliță

pușculiță f. 1. pușcă mică; 2. mic vas de păstrat bani.

pușculíță f., pl. e (dim. d. pușcă, care e din aceĭașĭ origine cu germ. büchse, toc, cutie. V. pușcă). Pușcă mică. Cutie de metal orĭ de lemn saŭ ulcică de strîns banĭ, care se vîră în ĭa printr’o deschizătură îngustă.

pușcăliță sf vz pușculiță

pușculiță s. f., g.-d. art. pușculiței; pl. pușculițe

pușculiță s. f., g.-d. art. pușculiței; pl. pușculițe

pușculiță s. f., g.-d. art. pușculiței; pl. pușculițe

PUȘCULIȚĂ s. 1. (pop.) pușcuță. (~ este diminutiv al lui pușcă.) 2. (Transilv.) mută, (Transilv. și Ban.) picsă. (Bagă banii în ~.)

PUȘCULIȚĂ s. 1. (pop.) pușcuță. (~ este diminutiv al lui pușcă.) 2. (Transilv.) mută, (Transilv. și Ban.) picsă. (Bagă banii în ~.)