PUȚIN, -Ă, puțini, -e, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. Care este în cantitate mică, un pic; care nu este de ajuns; insuficient. ◊ Expr. Puțin la minte = prostuț. Puțin la simțire = nesimțitor, insensibil. ♦ (Substantivat, n.) Cantitate mică, număr mic din ceva. Puținul cât a scris. ◊ Expr. Puțin a lipsit (sau a rămas) să nu... sau puțin de nu era să... = era cât pe-aci să..., era pe punctul de a... Pentru puțin! = formulă politicoasă de răspuns la o mulțumire. 2. De proporții, de dimensiuni mici, cu volum redus; mic; fig. neînsemnat. ◊ Puțin la trup = mic și firav. ♦ De intensitate mică; slab. 3. (Despre noțiuni de timp) De mică durată; scurt. ◊ Loc. adv. În puține zile = peste câteva zile. 4. (Cu valoare de num. nehot.) Puțini știu acest lucru. II. Adv. 1. În cantitate sau în măsură mică. ◊ Cel (sau pe) puțin = a) minimum; b) în orice caz, măcar, barem. Câtuși (sau cât) de puțin = nici în cea mai mică măsură; deloc, nicidecum. Nu mai puțin = de asemenea, deopotrivă. Pe (sau cu) puțin = ieftin. (Cu) puțin mai... = (cu) ceva mai... Merg puțin mai înaintea lui. Mai puțin de... = în număr sau în cantitate mai mică decât... (Puțin) câte puțin sau (câte) puțin-puțin = încetul cu încetul, pe rând. Mult-puțin = cât o fi, oricât. ♦ În oarecare măsură, întrucâtva. ♦ Cam, oarecum. Surâse puțin ironic. ♦ (Precedat de „cel mai”, servește la formarea superlativului relativ de inferioritate) Cel mai puțin reușit dintre tablourile expuse. 2. Pentru scurt timp, pentru un interval mic; câtva timp. Peste puțin = în curând, în scurt timp. De puțin = de scurt timp, de curând. – Et. nec.

puțin, ~ă [At: COD. VOR. 8/5 / V: (înv) poțin, puțăn, puțân, puțun / Pl: ~i, ~e / E: ml *putinus (= pittinus)] 1 a (Îoc mult, numeros) Care este în cantitate mică Si: (pop) nițel, nițică. 2 a (Îoc mult, numeros) Care există în sorturi, în locuri etc. reduse ca număr Si: (pop) nițel, nițică. 3 a (Pex) Care are un nivel cantitativ sau valoric scăzut. 4 a Insuficient. 5 a (Îlav) De ~e ori Rareori. 6 a (îlav) În ~e zile (sau, rar, ceasuri) Peste câteva zile sau ceasuri. 7 a (Rar; îla) ~ la minte Prost. 8 a (Rar; îal) Naiv. 9 a (Îvr; îla) ~ la simțire Nesimțitor. 10 s Ceea ce este sau ar trebui să fie în cantitate mică, în măsură mică, în număr redus, în cantitate valorică scăzută etc. 11 a (Înv; d. prețuri; îoc mare, ridicat) Scăzut. 12 av În cantitate, în măsură sau în număr mic. 13 av În cantitate, în măsură sau în număr insuficient. 14 av (Îlav) Mai ~ În afară de. 15 av (Îav) Cel ~ sau pe ~ Exprimă determinarea restrângerii unei stări, manifestări, acțiuni etc. la un stadiu minimal acceptat ca necesar, indicat, potrivit, posibil etc. Si: măcar. 16 av (Îlav) Cât de ~ În foarte mică măsură. 17 av (Îlav) (îcn) Câtuși de ~ Nici în cea mai mică măsură. 18 av (Îlav) (~) câte ~ sau (câte) ~, ~ Pe rând. 19 av (Îlav) Pe ~ Cu un preț scăzut. 20 a (Înv) Care este de dimensiuni, de proporții, de capacitate redusă. 21 a (Îppl) Mărunt. 22 a Care are durată scurtă. 23 a (Îlav) În (sau peste) ~ă vreme ori în (sau peste) ~ timp Curând. 24 av Pentru scurt timp. 25 av (Îlav) Peste (sau, îvr, în) ~ În curând. 26 a (Pex) Care are forță, intensitate, putere scăzută. 27 a De valoare scăzută. 28 av În oarecare măsură. 29 av (Îlav) Cu atât (sau, înv, atâta) mai ~ Într-o măsură și mai mică, determinată de împrejurarea respectivă. 30 av (Îlav) Nu mai ~... Deopotrivă. 31 av (Înv; îcn) Cât pe-aci. corectat(ă)

PUȚIN, -Ă, puțini, -e, adj., adv. I. Adj. 1. Care este în cantitate mică, un pic; care nu este de ajuns; insuficient. ◊ Expr. Puțin la minte = prostuț. Puțin la simțire = nesimțitor, insensibil. ♦ (Substantivat, n.) Cantitate mică, număr mic din ceva. Puținul cât a scris. ◊ Expr. Puțin a lipsit (sau a rămas) să nu... sau puțin de nu era să... = era cât pe-aci să..., era pe punctul de a... Pentru puțin! = formulă politicoasă de răspuns la o mulțumire. 2. De proporții, de dimensiuni mici, cu volum redus; mic; fig. neînsemnat. ◊ Puțin la trup = mic și firav. ♦ De intensitate mică; slab. 3. (Despre noțiuni de timp) De mică durată; scurt. ◊ Loc. adv. În puține zile = peste câteva zile. 4. (Cu valoare de numeral nehotărât) Puțini știu acest lucru. II. Adv. 1. În cantitate sau în măsură mică. ◊ Cel (sau pe) puțin = a) minimum; b) în orice caz, măcar, barem. Câtuși (sau cât) de puțin = nici în cea mai mică măsură; deloc, nicidecum. Nu mai puțin = de asemenea, deopotrivă. Pe (sau cu) puțin = ieftin. (Cu) puțin mai... = (cu) ceva mai... Merg puțin mai înaintea lui. Mai puțin de... = în număr sau în cantitate mai mică decât... (Puțin) câte puțin sau (câte) puțin-puțin = încetul cu încetul, pe rând. Mult-puțin = cât o fi, oricât. ♦ În oarecare măsură, întrucâtva. ♦ Cam, oarecum. Surâse puțin ironic. ♦ (Precedat de „cel mai”, servește la formarea superlativului relativ de inferioritate) Cel mai puțin reușit dintre tablourile expuse. 2. Pentru scurt timp, pentru un interval mic; câtva timp. ◊ Peste puțin = în curând, în scurt timp. De puțin = de scurt timp, de curând. – Et. nec.

PUȚIN¹ adv. (În opoziție cu mult¹) I. (Cu valoare modală) 1. În mică măsură. Drumurile pe ape și pe uscat erau puțin cunoscute și foarte încurcate. CREANGĂ, P. 184. Prea mult un înger mi-ai părut Și prea puțin femeie, Ca fericirea ce-am avut Să fi putut să steie. EMINESCU, O. I 185. ◊ Loc. adv. Cel (sau pe) puțin = a) în orice caz, măcar, barem. Originea familiei lui e ardelenească, cel puțin după mamă. SADOVEANU, E. 92. Socotiră cu mintea lor că tîlharii trebuie să fie cel puțin doi. ISPIRESCU, L. 373. El pierdea împreună cu punga și viața, sau cel puțin sănătatea. NEGRUZZI, S. I 16; b) minimum. Coșul [sobelor] va trebui să fie înconjurat de... pe puțin 15 cm zidărie. La TDRG. Cîtuși (sau cît) de puțin = nici în cea mai mică măsură; de loc. Cîtuși de puțin nu i se cade acest nume. CARAGIALE, O. III 221. Nu putem a-i agiuta cît de puțin. DRĂGHICI, R. 162. Nu mai puțin = de asemenea, deopotrivă. Credem că și d-voastră, nu mai puțin decît noi, sînteți în neastîmpăr. GHICA, A. 747. Nu mai puțin și maica sa, pe altă parte, cu ochii plini de lacrămi îi zicea... DRĂGHICI, R. 5. Pe (sau cu) puțin = ieftin, cu bani puțini. (Cu) puțin mai... = (cu) ceva mai... Puțin mai înaintea lui mergeau din întîmplare, pe o cărare lăturalnică, dumnezeu și cu sfîntul Petre. CREANGĂ, P. 297. Mai puțin de... = în număr sau în cantitate mai mică decît... (Puțin) cîte puțin sau (cîte) puțin, puțin = nu tot deodată, pe rînd, încetul cu încetul, încet-încet. Puțin cîte puțin a băut toată sticla. ▭ Deci, udîndu-le gura cu puțină zamă de carne caldă, au început cîte puțin a-și deșchide ochii. DRĂGHICI, R. 27. Mult-puțin = cît o fi, oricît. Din vederea... tuturor cîți au scris pînă acum mult-puțin asupra istoriei literaturii noastre scăpă următorul pasagiu... HASDEU I. V. 255. ◊ (Formînd comparativul de inferioritate) Ceea ce este însă și mai puțin ușor chiar pentru cei care știu bine limba din care traduc. este de a scrie totdeodată și frumos romînește. ODOBESCU, S. II 367. 2. În oarecare măsură; cît de cît. Am să mă primenesc și să mă curăț puțin. REBREANU, R. I 21. Dar mai pe urmă, îmbărbătîndu-se, și-a mai venit puțin în fire. CREANGĂ, P. 27. Vărsatul a stricat-o puțin. NEGRUZZI, S. I 59. ◊ Loc. adv. Mai mult sau mai puțin = în oarecare măsură, întrucîtva. ♦ Cam. Miron Iuga surîse puțin ironic de explicațiile fiului său. REBREANU, R. I 261. Sînt bolnav puțin. BĂLCESCU, la GHICA, A. 510. 3. (Sintagma «cel mai puțin» intră în construirea superlativului relativ de inferioritate) Cel mai puțin reușit dintre tablourile expuse. II. (Cu valoare temporală) 1. Timp de scurtă durată, cîteva clipe, cîtva timp. Cățelul... se uită puțin în urma dulăului, apoi se întoarce în buruieni. REBREANU, I. 11. Stăi puțin cu carul, c-am să-ți spun ceva. CREANGĂ, P. 40. El stă puțin pe gînduri. ALECSANDRI, P. III 198. ◊ Expr. Peste puțin = în curînd, în scurt timp. Făt-Frumos le spuse curat că el este însurat și că are de gînd să se întoarcă la nevastă peste puțin. ISPIRESCU, E. 105. De puțin = de scurt timp. Pentru puțin = pentru scurtă vreme. 2. Pentru scurt timp, pentru cîteva clipe. Ionuț, vin’ puțin înăuntru. DAVIDOGLU, M. 12. Aristide Platamonu trimise servitoarea să cheme puțin pe fata logofătului, pe Gherghina. REBREANU, R. I 199.

PUȚIN¹ adv. 1) (în opoziție cu mult) În cantitate, în măsură mică. A nins ~. A uda ~ florile. ◊ Cel ~ minimum. Câtuși (sau cât) de ~ în măsură cât de mică; măcar un pic. Nu mai ~ tot atât; în aceeași măsură. Mai ~ în cantitate, în măsură mai mică. ~ câte ~ a) câte un pic; b) fără grabă; încet. Mult, ~ cât va fi; oricât. Mai mult sau mai ~ v. MULT. Pentru ~ răspuns politicos la mulțumirea cuiva pentru ceva. 2) Un timp scurt. A dormi ~. /<lat. putinus

puțin a. și adv. în mică cantitate: puțină apă, bea puțin; cel puțin, măcar. [Lat. *PUTINUS, mic, din PUTUS, copil (cf. it. piccino, mic, mărunt și copil mic)]. ║ n. număr mic.

poțin, ~ă a, av vz puțin

puțăn, ~ă a, av vz puțin

puțân, ~ă a, av vz puțin

puțun, ~ă a, av vz puțin

puțin² adv. (a dormi ~)

puțin² adv. (muncește puțin)

PUȚIN adj., adv. 1. adj. insuficient. (Oaste ~ ă; bani ~ i.) 2. adj. (înv.) scurt. (A scris în ~ cuvinte totul.) 3. adv. v. prost. 4. adj. v. câtva. 5. adv. nițel, (pop.) oleacă, (înv.) oarece, oareșice. (Stai ~!) 6. adv. v. câtva. 7. adj. scurt. (În ~ vreme voi fi la tine.) 8. adv. v. rar. 9. adv. v. ușor. 10. adv. v. întrucâtva. 11. adv. v. cam. 12. adj. v. redus. 13. adj. v. slab.

PUȚIN adj., adv. 1. adj. insuficient. (Oaste ~; bani ~.) 2. adj. (înv.) scurt. (A scris în ~ cuvinte totul.) 3. adv. insuficient, prost, rău. (O muncă ~ plătită.) 4. adj. cîtva, nițel, oarecare. (~ vreme a stat în casă.) 5. adv. nițel, (pop.) oleacă, (înv.) oarece, oareșice. (Stai ~!) 6. adv. cîtva, nițel, (pop.) oleacă. (A așteptat ~ în stradă.) 7. adj. scurt. (În ~ vreme voi fi la tine.) 8. adv. rar, rareori. (Venea ~ pe la noi.) 9. adv. ușor. (Cu glasul ~ tremurat.) 10. adv. întrucîtva, nițel, oarecum. (Se simte ~ obosit.) 11. adv. cam, nițel. (E ~ bolnav.) 12. adj. insuficient, mic, redus, slab. (Are posibilități ~ de realizare.)

Puțin ≠ mult

IN OMNIBUS ALIQUID, IN TOTO NIHIL (lat.) din toate câte puțin, în total nimic – Cunoștințe fragmentare și superficiale nu pot da o cultură solidă.

MULTA PAUCIS (lat.) mult în puține (cuvinte) – Îndemn la concizie. V. și Multum in parvo.

MULTI ENIM SUNT VOCATI, PAUCI VERO ELECTI (lat.) mulți chemați, puțini aleși – Matei, 20, 16; 22, 14. Cuvinte care se referă la viața viitoare; se aplică și în viața prezentă într-o serie de situații.

MULTUM IN PARVO (lat.) mult în puțin – Recomandare pentru concizie, pentru concentrarea ideilor.

PARTIR, C’EST MOURIR UN PEU (fr.) a pleca înseamnă a muri puțin – E. Haraucourt (poet francez) „Rondel de l’adieu”.

PAUCA, SED BONA (lat.) puține, dar bune – Nu cantitatea ci calitatea contează. V. și Non multa, sed multum.

PAUCI QUOS AEQUUS AMAVIT IUPITER (lat.) puțini (sunt) cei pe care i-a iubit dreptul Iupiter – Vergiliu, „Eneida”, VI, 129-130. Referire la rarii muritori care, ocrotiți de Iupiter, au ieșit din Infern. Cu alte cuvinte, puțini sunt cei favorizați de soartă.

Intelligenti pauca (lat. „Deșteptului, puțin” adică: celui care înțelege îi ajung puține cuvinte) – Avînd același înțeles și aceeași destinație ca și expresiile Dictum sapienti sat est și Sapienti sat (vezi loc cit.), putem spune că aceste trei expresii sînt surori. O singură deosebire: în timp ce ultimele două locuțiuni au act de naștere notoriu, paternitatea expresiei: Intelligenti pauca este necunoscută. LIT.

Mai bine mai puțin, dar mai bine (rus. Лучше меньше, но лучше) – expesie populară care și-a cucerit adevărata popularitate datorită lui Lenin. La 4 martie 1923 el a publicat în „Pravda” un articol despre însemnătatea culturii, în care scria: „În problemele culturii, pripeala și excesul de zel strică mai mult ca orice”. De aceea Lenin a dat acestui articol titlul semnificativ: Mar bine mai puțin, dar mai bine. (Opere, vol. 33, pag. 482). De atunci, expresia a găsit suficiente prilejuri, spre a nu fi uitată. FOL.

Multa paucis (lat. „Mult în puține cuvinte”) – Expresia se potrivește chiar limbii latine care, prin conciziunea și claritatea ei, are darul de a exprima mult în puține vorbe. De aceea se și recurge atît de des la maximele latinești care spun... maximum în minimum de cuvinte. Multa paucis se întrebuințează ca o laudă, ca un certificat de merit pentru scriitorii conciși, pentru oratorii cumpătați. Mai servește și ca avertisment la adresa celor ce lungesc vorba în mod inutil. Expresia poate fi și inversată, pentru cei care au păcatul să debiteze o sumedenie de vorbe spre a exprima puține lucruri sau idei – și atunci se spune: pauca multis.

Pauci quos aequus amavit Iupiter. (lat. „Acei puțini pe care i-a iubit dreptul Iupiter”) Eneida (VI, v. 129-130) – Vergiliu îi califică astfel pe acei rari muritori care au putut ieși din Infern. Aceste cuvinte se aplică oamenilor înzestrați, „plăcuți zeilor” cum spuneau cei vechi, sau cărora le surîde norocul. LIT.