PUȚINEL, -EA, -ICĂ, puținei, -ele, adj., adv. (Pop.) Puțintel. Expr. Puținei și... = aproape că..., gata-gata să... – Puțin + suf. -el, -ea, -ică.

puținel, ~ea [At: PSALT. HUR. 95^v/22 / V: (înv) ~țun~ / Pl: ~ei, ~ele / E: puțin + -el] 1-12 a (Îvp; șhp) Puțintel (1-12). 13-20 av (Îrg; șhp) Puțintel (13-20). 21 av (Înv; îlav) Cât de ~ În cât de mică măsură. 22 av (Înv; îlav) Câte ~ Încetul cu încetul.

PUȚINEL, -EA, -ICĂ, puținei, -ele, adj., adv. Puțintel. ◊ Expr. Puținel și... = aproape că..., gata-gata să... – Puțin + suf. -el, -ea, -ică.

PUȚINEL¹ adv. Puțintel¹. la stăi puținel, dragă Vochițo! NEGRUZZI, S. III 21. Că de-i ședea, neico, mult, Mi-i găsi negru pămînt; De-i ședea mai puținel, Mi-i găsi cu suflețel. HODOȘ, P. P. 82. ◊ Expr. Puținel și... = cît p-aci să..., aproape că..., gata-gata să... Dar luntrița se clătea, Valurile o-mpungea... Puținel și se-neca. TEODORESCU, P. P. 556.

puținél, -ícă (vest) și puțintél, -ntícă (toată țară) adj., pl. eĭ, ele (d. puțin cu -tel din mititel). Fam. Puțin, nițel: puținică apă, puțintele părăluțe. Puțintel la trup, la minte, mic (scund). Adv. Ĭa stăĭ puțintel! – Vechĭ și’n est puținel: puțineĭ oamenĭ (Let. 1, 160; 3, 289). În nord puțuntel: puțuntea oaste (Nec. 2, 238), azĭ puțintică oaste.

poținel^[1], ~ea a, av vz puținel

puțănel^[1], ~ea a, av vz puținel

puțunel, ~ea a, av vz puținel

PUȚINEL adj., adv. v. puțintel.

puținel adj., adv. v. PUȚINTEL.