opțiuni
  • info

9 definiții pentru pântecuț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÂNTECUȚ, păntecuțe, s. n. (Rar) Pântecel. – Pântec + suf. -uț.

pântecuț sn [At: ALRM I/II, h 314 / Pl: ~e / E: pântec + -uț] 1-6 (Reg; șhp) Pântecel (1-6).

PÂNTECUȚ, pântecuțe, s. n. Pântecel. – Pântec + suf. -uț.

PÎNTECUȚ, pîntecuțe, s. n. Pîntecel.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pântecuț (rar) s. n., pl. pântecuțe

pântecuț (rar) s. n., pl. pântecuțe

pântecuț s. n., pl. pântecuțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PÂNTECUȚ s. v. pântecel.

PÎNTECUȚ s. (ANAT.) burtică, burticică, pîntecel.

Intrare: pântecuț
pântecuț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pântecuț
  • pântecuțul
  • pântecuțu‑
plural
  • pântecuțe
  • pântecuțele
genitiv-dativ singular
  • pântecuț
  • pântecuțului
plural
  • pântecuțe
  • pântecuțelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pântecuț, pântecuțesubstantiv neutru

etimologie:
  • Pântec + sufix -uț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.