pârjolire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: pârjoli] 1 (Înv) Incendiere a unor așezări omenești, păduri, culturi, cu scopul de a le distruge Si: pârjolit¹ (1), pârjolitură (1). 2 (Înv) Azvârlire în foc a unui obiect pentru a fi ars Si: pârjolit¹ (2), pârjolitură (2). 3-4 (Pgn) Pustiire a unor așezări (prin foc) Si: pârjolit¹ (3-4), pârjolitură (3-4). 5-6 Mistuire în flăcări a unor ființe (de vii) Si: pârjolit¹ (5-6), pârjolitură (5-6). 7-8 Provocare a unor arsuri pe anumite părți ale corpului (prin foc sau) prin opărire Si: pârjolit¹ (7-8), pârjolitură (7-8). 9 Ardere a părului sau a penelor de pe animale tăiate Si: pârjolit¹ (9), pârjolitură (9). 10 Provocare a unor chinuri sufletești intense Si: pârjolit¹ (10), pârjolitură (10). 11-12 (Prăjire în ulei sau) frigere pe spuzeală a unor alimente Si: pârjolit¹ (11-12), pârjolitură (11-12). 13-14 Căldură insuportabilă a soarelui (și uscare a vegetației) Si: pârjolit¹ (13-14), pârjolitură (13-14). 15-16 Expunere a oamenilor la soare (pentru a se încălzi sau) pentru a se bronza Si: pârjolit¹ (15-16), pârjolitură (15-16). 17 Zbârcire a unor materii organice sub acțiunea îndelungată și puternică a soarelui Si: pârjolit¹ (17), pârjolitură (17). 18 (Fig; rar) Păgubire prin înșelătorie Si: pârjolit¹ (18), pârjolitură (18).

PÂRJOLIRE s. v. distrugere.

PÎRJOLIRE s. devastare, distrugere, nimicire, pustiire, (înv.) risipă. (~ unui teritoriu ocupat.)