15 definiții pentru pârleală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÂRLEALĂ, pârleli, s. f. 1. Acțiunea de a (se) pârli și rezultatul ei; arsură ușoară, superficială; pârlitură. 2. Fig. (Fam.) Păcăleală, înșelătorie; pagubă, pierdere. ◊ Expr. (Fam.) A-și scoate pârleala = a-și găsi o compensație, a se despăgubi (de o pagubă materială, de o osteneală etc.). – Pârli + suf. -eală.

PÂRLEALĂ, pârleli, s. f. 1. Acțiunea de a (se) pârli și rezultatul ei; arsură ușoară, superficială; pârlitură. 2. Fig. (Fam.) Păcăleală, înșelătorie; pagubă, pierdere. ◊ Expr. (Fam.) A-și scoate pârleala = a-și găsi o compensație, a se despăgubi (de o pagubă materială, de o osteneală etc.). – Pârli + suf. -eală.

pârlea sf [At: CREANGĂ, A. 111 / Pl: ~eli / E: pârli + -eală] 1 Ardere ușoară la suprafață cu ajutorul flăcării, al unui corp de metal incandescent sau foarte încins Si: pârlire (1), pârlit1 (1), părlitură (1). 2 (Spc) Arsură a pielii provocată de atingerea cu un corp incandescent, cu o flacără sau în urma expunerii prea îndelungate la soare Si: pârlire (2), pârlit1 (2), părlitură (2). 3 (Rar) Miros provenit din arderea mocnită a unor ierburi. 4 (Fig; fam) Înșelăciune. 5 (Fig) Pagubă. 6 (Fam; îe) A-și scoate ~la A-și găsi o compensație. 7 (Îae) A se despăgubi de o pierdere materială, de un efort etc. 8 (Pan; reg) Pelagră. 9 (Pan; rar) Insolație. 10 (Trs) Pârjol (17).

PÂRLEALĂ ~eli f. 1) v. A PÂRLI și A SE PÂRLI. 2) Arsură ușoară. 3) Pagubă suferită de cineva (din propria sa vină). ◊ A-și scoate ~eala a) a-și compensa o pagubă; b) a se răzbuna. /a pârli + suf. ~eală

PÎRLEALĂ, pîrleli, s. f. 1. Acțiunea de a (se) pîrli; arsură ușoară, superficială; pîrlitură. Îi venise și ei miros de pîrleala pieilor. ISPIRESCU, E. 214. Dă-i o pîrleală bună cu niște chibrituri de ieste, care ard mocnit. CREANGĂ, A. 111. 2. Fig. (Familiar) Păcăleală, înșelătorie; pagubă, pierdere. Spune-mi dacă s-au stins bine paiele mucede, ca să știu cînd pot veni fără primejdie de vreo pîrleală. CARAGIALE, O. VII 386. ◊ Expr. (Familiar) A-și scoate pîrleala = a-și găsi o compensație; a se despăgubi (de o pagubă materială, de o osteneală etc.). 3. (Neobișnuit) Fum (provenit din arderea unor ierburi). Se afumau cu pîrleală de săbiuță. ODOBESCU, S. II 294.

*pelágră f., pl. e (d. lat. pellis, pele, și -agră din chiragră, podagră, după care a fost imitat). O boală foarte gravă care se manifestă pin simptome pe pele (din care cauză poporu o și numește buzăreț, jupuĭală și pîrleală) și care provine din nutriment prost, maĭ ales din popușoĭ aprins orĭ nu destul de copt, în care se dezvoltă un microb orĭ un mucegaĭ care nu se nimicește pin ferbere. E foarte răspîndită în Italia, Spania, Francia, Bulgaria, dar nicăirĭ ca în România, și-l duce pe bolnav la dorința de a se spînzura. Pin nutriment bun, se vindecă.

pîrleálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a pîrli. Fig. Fam. Înșelătorie, pagubă: să-mĭ scot pîrleala! Pelagră (din cauza aspectuluĭ peliĭ).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pârlea s. f., g.-d. art. pârlelii; pl. pârleli

pârlea s. f., g.-d. art. pârlelii; pl. pârleli

pârlea s. f., g.-d. art. pârlelii; pl. pârleli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PÂRLEA s. v. arsură, jariște, pagubă, pelagră, pierdere, pârlitură.

PÂRLEA s. pârlitură. (Arsura superficială numită ~.)

PÎRLEA s. pîrlitură. (Arsura superficială numită ~.)

pîrlea s. v. ARSURĂ. JARIȘTE. PAGUBĂ. PELAGRĂ. PIERDERE. PÎRLITURĂ.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-și scoate pârleala expr. a-și găsi o compensație, a se despăgubi (pentru o pagub materială, pentru un efort).

Intrare: pârleală
pârleală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârlea
  • pârleala
plural
  • pârleli
  • pârlelile
genitiv-dativ singular
  • pârleli
  • pârlelii
plural
  • pârleli
  • pârlelilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pârlea, pârlelisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) pârli și rezultatul ei; arsură ușoară, superficială. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îi venise și ei miros de pîrleala pieilor. ISPIRESCU, E. 214. DLRLC
    • format_quote Dă-i o pîrleală bună cu niște chibrituri de ieste, care ard mocnit. CREANGĂ, A. 111. DLRLC
  • 2. figurat familiar Pagubă, pierdere, păcăleală, înșelătorie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Spune-mi dacă s-au stins bine paiele mucede, ca să știu cînd pot veni fără primejdie de vreo pîrleală. CARAGIALE, O. VII 386. DLRLC
    • chat_bubble familiar A-și scoate pârleala = a-și găsi o compensație, a se despăgubi (de o pagubă materială, de o osteneală etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. neobișnuit Fum (provenit din arderea unor ierburi). DLRLC
    sinonime: fum
    • format_quote Se afumau cu pîrleală de săbiuță. ODOBESCU, S. II 294. DLRLC
etimologie:
  • Pârli + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.