11 definiții pentru pârlit (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÂRLIT2, -Ă, pârliți, -te, adj. 1. Ars ușor, numai la suprafață. ♦ (Despre haine, țesături etc.) Ars superficial la călcat sau la dogoarea focului. 2. (Despre oameni sau despre părți ale corpului lor) Cu pielea înnegrită de soare; înnegrit, bronzat. 3. (Despre vegetație) Ofilit, veștejit, uscat din cauza arșiței. 4. Fig. (Fam.; despre oameni) Sărac, nevoiaș; necăjit, amărât. ♦ (Substantivat) Om nevoiaș; p. ext. om neisprăvit, prăpădit. – V. pârli.

PÂRLIT2, -Ă, pârliți, -te, adj. 1. Ars ușor, numai la suprafață. ♦ (Despre haine, țesături etc.) Ars superficial la călcat sau la dogoarea focului. 2. (Despre oameni sau despre părți ale corpului lor) Cu pielea înnegrită de soare; înnegrit, bronzat. 3. (Despre vegetație) Ofilit, veștejit, uscat din cauza arșiței. 4. Fig. (Fam.; despre oameni) Sărac, nevoiaș; necăjit, amărât. ♦ (Substantivat) Om nevoiaș; p. ext. om neisprăvit, prăpădit. – V. pârli.

pârlit2, ~ă [At: MUSTE, ap. LET. III, 50/4 / Pl: ~iți, ~e / E: pârli] 1 a Care a fost ars ușor la suprafață de flacără sau de un corp de metal incandescent foarte încins. 2-3 a (Înv; d. oameni) Pârjolit2 (2, 7). 4 a (Reg; d. mâncare) Afumat. 5 a (D. animale tăiate pentru hrană) Cu părul sau puful distrus prin ardere. 6 a (D. plante sau părți ale lor) Distrus din cauza soarelui prea puternic, a brumei etc. Si: ofilit, uscat, veștejit. 7 a (Fig; rar) Pustiit. 8-9 smf, a (Fig) (Persoană) care are o condiție materială extrem de modestă, precară. 10-11 smf, a (Fig; pex) (Persoană) care nu are nici o situație, nici un rost, care este fără căpătâi Si: neisprăvit. 12-13 smf, a (Fig) (Om) păgubit prin înșelăciune.

PÂRLIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A PÂRLI și A SE PÂRLI. 3) și substantival fam. (despre persoane) Care nu dispune de mijloace de trai; sărac; nevoiaș; mizer. /v. a (se) pârli

pârlit a. ars de foc, de soare. ║ m. prăpădit, ticălos: pârlitu ăla!

PÎRLIT 2, -Ă, pîrliți, -te, adj. 1. Ars ușor, la suprafață. V. pîrjolit. Voi, nouă ciute... arse șipîrlite, Unde-ați purces așa de iute? TEODORESCU, P. P. 373. ♦ (Despre haine, stofe etc.) Ars superficial (la călcat sau la dogoarea focului). 2. (Despre oameni) Ars de soare, înnegrit, bronzat. Nu căta că-ți pare sarbăd și pîrlit obrazul meu. HASDEU, R. V. 12. Pleșuv, pe a lui frunte pîrlită, nesenină, Trec nori de gînduri negri sub cari ea se-nclină. ALECSANDRI, P. III 306. 3. (Despre vegetație) Ofilit, veștejit, uscat. Arză-te focul, răchită, Ce ești neagră și pîrlită. ALECSANDRI, P. P. 312. 4. Fig. (Despre oameni, familiar) Sărac; necăjit, amărît. Un bard pîrlit, dat gîndurilor pradă... Se plimbă-n Cișmigiu, pe sub umbrare. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 65. Nu trebuia să te fi-nsurat, dacă te știai pîrlit. CARAGIALE, O. III 35. ♦ (Substantivat) Neisprăvit, prăpădit, netrebnic. Bă-mi, mă pîrlitule, o țigare! PREDA, Î. 98. Un pîrlit află din auzite c-ar fi gol scaunul Moldovei și țop și el. DELAVRANCEA, O. II 182. Mă, pîrlitule, ai luat pia- tră-n gură cînd ai intrat înăuntru? CARAGIALE, N. S. 110.

pîrlít, -ă adj. Ars puțin de foc. Cu fața înegrită de soare. Fig. Fam. Răŭ îmbrăcat și cu aspect de haĭmana. Subst. Cine-ĭ acest pîrlit?

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PÂRLIT adj. 1. v. dogorit. 2. v. bronzat. 3. v. ofilit.

PÂRLIT adj. v. amărât, nenorocit, prăpădit.

PÎRLIT adj. 1. ars, dogorit, (înv. și reg.) prigorit. (Pustiul ~ al Africii.) 2. bronzat, înnegrit, negru, prăjit, (reg.) pîrjolit. (Om ~.)

pîrlit adj. v. AMĂRÎT. NENOROCIT. PRĂPĂDIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pârlit, -ă, pârliți, -te adj. (d. oameni) sărac, nevoiaș

Intrare: pârlit (adj.)
pârlit1 (adj.) adjectiv admite vocativul
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârlit
  • pârlitul
  • pârlitu‑
  • pârli
  • pârlita
plural
  • pârliți
  • pârliții
  • pârlite
  • pârlitele
genitiv-dativ singular
  • pârlit
  • pârlitului
  • pârlite
  • pârlitei
plural
  • pârliți
  • pârliților
  • pârlite
  • pârlitelor
vocativ singular
  • pârlitule
  • pârlite
  • pârli
  • pârlito
plural
  • pârliților
  • pârlitelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pârlit, pârliadjectiv

  • 1. Ars ușor, numai la suprafață. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Voi, nouă ciute... arse și pîrlite, Unde-ați purces așa de iute? TEODORESCU, P. P. 373. DLRLC
    • 1.1. (Despre haine, țesături etc.) Ars superficial la călcat sau la dogoarea focului. DEX '09 DLRLC
  • 2. (Despre oameni sau despre părți ale corpului lor) Cu pielea înnegrită de soare. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Nu căta că-ți pare sarbăd și pîrlit obrazul meu. HASDEU, R. V. 12. DLRLC
    • format_quote Pleșuv, pe a lui frunte pîrlită, nesenină, Trec nori de gînduri negri sub cari ea se-nclină. ALECSANDRI, P. III 306. DLRLC
  • 3. (Despre vegetație) Ofilit, veștejit, uscat din cauza arșiței. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Arză-te focul, răchită, Ce ești neagră și pîrlită. ALECSANDRI, P. P. 312. DLRLC
  • 4. figurat familiar Despre oameni: amărât, mizer, necăjit, nenorocit, nevoiaș, prăpădit, sărac. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Un bard pîrlit, dat gîndurilor pradă... Se plimbă-n Cișmigiu, pe sub umbrare. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 65. DLRLC
    • format_quote Nu trebuia să te fi-nsurat, dacă te știai pîrlit. CARAGIALE, O. III 35. DLRLC
    • 4.1. (și) substantivat Om nevoiaș. DEX '09
      • 4.1.1. prin extensiune Om neisprăvit. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Dă-mi, mă pîrlitule, o țigare! PREDA, Î. 98. DLRLC
        • format_quote Un pîrlit află din auzite c-ar fi gol scaunul Moldovei și țop și el. DELAVRANCEA, O. II 182. DLRLC
        • format_quote Mă, pîrlitule, ai luat piatră-n gură cînd ai intrat înăuntru? CARAGIALE, N. S. 110. DLRLC
etimologie:
  • vezi pârli DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.