14 definiții pentru păcătos

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂCĂTOS, -OASĂ, păcătoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) 1. Care are multe păcate, care se face vinovat de călcarea unor norme; p. ext. ticălos, rău, afurisit, nemernic. ♦ Care aduce neplăceri, plin de cusururi; supărător; defavorabil; defectuos; de proastă calitate. 2. Vrednic de milă; nenorocit; nevoiaș. – Păcat + suf. -os.

PĂCĂTOS, -OASĂ, păcătoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) 1. Care are multe păcate, care se face vinovat de călcarea unor norme; p. ext. ticălos, rău, afurisit, nemernic. ♦ Care aduce neplăceri, plin de cusururi; supărător; defavorabil; defectuos; de proastă calitate. 2. Vrednic de milă; nenorocit; nevoiaș. – Păcat + suf. -os.

păcătos, ~oa [At: PSALT. HUR. 112v/11 / Pl: ~oși, ~oase / E: păcat2+ -os] 1-4 smf, a (Persoană) care a încălcat normele (religioase sau) morale, care a comis multe păcate2 (1-4) Si: (îvr) păgânicios (1-4). 5-6 smf, a (Pex) (Om) nemernic Si: nelegiuit, netrebnic, ticălos. 7 a (Fig; d. fapte) Care reprezintă păcate. 8-9 av, a (În mod) defectuos. 10 a Plin de cusururi. 11 a Care aduce neplăceri Si: defavorabil, supărător. 12 a (Fam) Care este vrednic de milă1 Vz biet, nefericit, nenorocit, sărac, sărman, (liv) mizer. 13 a Slab. 14 a (Udp „de”) Sărman. 15 smf (De obicei ca epitet) Incapabil.

PĂCĂTOS, -OASĂ, păcătoși, -oase, adj. 1. (Despre persoane; adesea substantivat) Care are multe păcate, vinovat de călcarea legilor morale, plin de păcate; p. ext. ticălos, afurisit, rău. Era un paragat nou din sfoară tare, trainică; ceva ce nu putea plăti Adam o viață întreagă. Și i-l lăsaseră acolo, păcătoșii. DUMITRIU, P. F. 34. Sfințiile-lor știu mai multe decît noi, păcătoasele. CREANGĂ, P. 116. ♦ De proastă calitate, plin de cusururi, defectuos. Tipografiile noastre sînt păcătoase. ALECSANDRI, S. 95. 2. Vrednic de milă; biet, nenorocit, nevoiaș. Parcă-i dete și lui brînci inima să știe ce este în acel păcătos de tronișor. ISPIRESCU, U. 99. Călare pe un păcătos de cal se apropia un om. CONTEMPORANUL, III 921. Mîndra mea de mîndră mare Nici un dinte-n gură n-are, Și cumu-i de păcătoasă, Tot se ține că-i frumoasă. JARNÍK-BÎRSEANU, 440. ◊ (Substantivat) Na! zise el mai dîndu-i o tiflă; păcătoaso și mangosito! HOGAȘ, M. N. 145. Hai, ia dați-vă deoparte, măi păcătoșilor, că numai ați crîmpoțit mîncarea. CREANGĂ, P. 260.

PĂCĂTOS1 adv. fam. În mod nesatisfăcător; rău; prost. /păcat + suf. ~os

PĂCĂTOS2 ~oasă (~oși, ~oase) și substantival 1) (despre persoane) Care are (multe) păcate; cu (multe) păcate. 2) (despre persoane) Care duce lipsă de mijloace de existență; nevoiaș; sărac; sărman; mizer. 3) Care este de calitate proastă; cu (multe) defecte. Producție ~oasă. /păcat + suf. ~os

păcătos a. și m. 1. plin, încărcat de păcate; 2. ticălos, mișel: ce păcătos! 3. (despre lucruri) netrebnic, stricat: o păcătoasă de butie.

păcătós, -oásă adj. și s. (d. păcat). Care a comis păcate, care are păcate: un om păcătos, păcătoșiĭ se duc în ĭad (Ev.). Fig. Ticălos, mișel, mizerabil, afurisit: om, guvern păcătos! Slab, nemernic, bleg. Prost, stricat, de calitate proastă: o casă, o hîrtie păcătoasă. Adv. Prost, urît: da păcătos maĭ scriĭ, măĭ!.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

păcătos adj. m., s. m., pl. păcătoși; adj. f., s. f. păcătoa, pl. păcătoase

!păcătos adj. m., s. m., pl. păcătoși; adj. f., s. f. păcătoasă, pl. păcătoase

păcătos adj. m., pl. păcătoși; f. sg. păcătoasă, pl. păcătoase

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂCĂTOS adj. v. biet, nenorocit, nevoiaș, sărac, sărman.

PĂCĂTOS adj., s. 1. adj., s. (înv. și reg.) pângărit, (Olt.) pânganie, (înv.) săblăznitor. (Om ~; ești un ~!) 2. adj. v. mizerabil.

păcătos adj. v. BIET. NENOROCIT. NEVOIAȘ. SĂRAC. SĂRMAN.

PĂCĂTOS adj., s. 1. adj., s. (înv. și reg.) pîngărit, (Olt.) pînganie, (înv.) săblăznitor. (Om ~; ești un ~!) 2. adj. mizerabil, rău, ticălos, urît. (O vreme ~.)

Intrare: păcătos
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păcătos
  • păcătosul
  • păcătosu‑
  • păcătoa
  • păcătoasa
plural
  • păcătoși
  • păcătoșii
  • păcătoase
  • păcătoasele
genitiv-dativ singular
  • păcătos
  • păcătosului
  • păcătoase
  • păcătoasei
plural
  • păcătoși
  • păcătoșilor
  • păcătoase
  • păcătoaselor
vocativ singular
  • păcătosule
  • păcătoa
  • păcătoaso
plural
  • păcătoșilor
  • păcătoaselor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

păcătos, păcătoaadjectiv

adesea substantivat
  • 1. Care are multe păcate, care se face vinovat de călcarea unor norme. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era un paragat nou din sfoară tare, trainică; ceva ce nu putea plăti Adam o viață întreagă. Și i-l lăsaseră acolo, păcătoșii. DUMITRIU, P. F. 34. DLRLC
    • format_quote Sfințiile-lor știu mai multe decît noi, păcătoasele. CREANGĂ, P. 116. DLRLC
  • 2. Vrednic de milă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Parcă-i dete și lui brînci inima să știe ce este în acel păcătos de tronișor. ISPIRESCU, U. 99. DLRLC
    • format_quote Călare pe un păcătos de cal se apropia un om. CONTEMPORANUL, III 921. DLRLC
    • format_quote Mîndra mea de mîndră mare Nici un dinte-n gură n-are, Și cumu-i de păcătoasă, Tot se ține că-i frumoasă. JARNÍK-BÎRSEANU, 440. DLRLC
    • format_quote Na! zise el mai dîndu-i o tiflă; păcătoaso și mangosito! HOGAȘ, M. N. 145. DLRLC
    • format_quote Hai, ia dați-vă deoparte, măi păcătoșilor, că numai ați crîmpoțit mîncarea. CREANGĂ, P. 260. DLRLC
etimologie:
  • Păcat + sufix -os. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.