opțiuni
  • info

13 definiții pentru păgubaș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂGUBAȘ, -Ă, păgubași, -e, s. m. și f. Persoană care a suferit o pagubă. ◊ Loc. vb. A lăsa (pe cineva) păgubaș = a provoca (cuiva) o pierdere; a păgubi. A fi (sau a rămâne) păgubaș = a pierde ceva, a fi (sau a rămâne) în pagubă; a păgubi. ◊ Expr. A se lăsa păgubaș (de cineva sau de ceva) = a renunța (la cineva sau la ceva). – Pagubă + suf. -aș.

PĂGUBAȘ, -Ă, păgubași, -e, s. m. și f. Persoană care a suferit o pagubă. ◊ Loc. vb. A lăsa (pe cineva) păgubaș = a provoca (cuiva) o pierdere; a păgubi. A fi (sau a rămâne) păgubaș = a pierde ceva, a fi (sau a rămâne) în pagubă; a păgubi. ◊ Expr. A se lăsa păgubaș (de cineva sau de ceva) = a renunța (la cineva sau la ceva). – Pagubă + suf. -aș.

păgubaș, ~ă [At: PRAV. 120 / Pl: ~i, ~e / E: pagubă + -aș] 1-4 smf, a (Persoană) care suferă o pagubă (materială sau) morală Si: păgubit2 (1-4), păgubitor (7-10). 5 (Îe) A se lăsa ~ (de ceva sau de cineva) A renunța la ceva sau la cineva.

PĂGUBAȘ, -Ă, păgubași, -e, s. m. și f. Persoană care a suferit o pagubă. Păgubașul ți l-am spus eu, dar îmi trebuie tîlharul. SEVASTOS, N. 294. Istoria nu adaoge mai departe dacă păgubașele s-au mulțumit numai cu această armonioasă dezdăunare. ODOBESCU, S. III 10. ◊ (Adjectival) Ghiță rămase cuprins de gîndurile omului păgubaș. SLAVICI, N. II 64. ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) păgubaș = a cauza (cuiva) o pagubă. Dacă-i avea bunătate să mergi d-ta să-i grăiești. poate că nu m-ar lăsa păgubaș. ALECSANDRI, T. I 216. A se lăsa păgubaș de ceva = a renunța (la ceva). La nimic n-au slujit bătaia, ocara. Pînă la urmă... s-a lăsat păgubaș. STANCU, D. 293. Lumea s-a lăsat păgubașă de hoitul lui Manlache și l-a așteptat să iasă singur la mal. POPA, V. 240. A fi (sau a rămîne) păgubaș de cineva sau de ceva = a pierde pe cineva sau ceva, a fi în pagubă. (Ironic) Am izbutit măicuță să facem și acum pe cheful spînului, rămînere-aș păgubaș de dînsul să rămîn și să-l văd cînd mi-oi vedea ceafa. CREANGĂ, P. 227. ◊ (Glumeț) Hoțul de păgubaș, se spune despre un păgubaș care, pe lîngă pagubă, are de suferit și ponoase. N-ai să mai treci prin oraș, De hoții de păgubași. TEODORESCU, P. P. 489.

PĂGUBAȘ ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care a suferit o pagubă. ◊ A se lăsa ~ (de ceva) a renunța (la ceva). /pagubă + suf. ~aș

păgubaș m. cel ce sufere o pagubă.

păgubáș, -ă s. Cel ce sufere paguba. Hoțu de păgubaș, expresiune ironică aplicată cînd tot păgubașu e pedepsit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

păgubaș s. m., pl. păgubași

păgubaș s. m., pl. păgubași

păgubaș s. m., pl. păgubași

păgubaș, pl. păgubași, f. păgubașă, pl. păgubașe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂGUBAȘ s. păgubit, (înv.) dăunaș.

PĂGUBAȘ s. păgubit, (înv.) dăunaș.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se lăsa păgubaș expr. a înceta să depună efort, a se opri dintr-o acțiune (fără sorți de izbândă); a renunța la ceva.

Intrare: păgubaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păgubaș
  • păgubașul
  • păgubașu‑
plural
  • păgubași
  • păgubașii
genitiv-dativ singular
  • păgubaș
  • păgubașului
plural
  • păgubași
  • păgubașilor
vocativ singular
  • păgubașule
  • păgubașe
plural
  • păgubașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

păgubaș, păgubașisubstantiv masculin
păgubașă, păgubașesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care a suferit o pagubă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dăunaș păgubit
    • format_quote Păgubașul ți l-am spus eu, dar îmi trebuie tîlharul. SEVASTOS, N. 294. DLRLC
    • format_quote Istoria nu adaoge mai departe dacă păgubașele s-au mulțumit numai cu această armonioasă dezdăunare. ODOBESCU, S. III 10. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival Ghiță rămase cuprins de gîndurile omului păgubaș. SLAVICI, N. II 64. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A lăsa (pe cineva) păgubaș = a provoca (cuiva) o pierdere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: păgubi
      • format_quote Dacă-i avea bunătate să mergi d-ta să-i grăiești... poate că nu m-ar lăsa păgubaș. ALECSANDRI, T. I 216. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A fi (sau a rămâne) păgubaș = a pierde ceva, a fi (sau a rămâne) în pagubă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: păgubi
      • format_quote ironic Am izbutit măicuță să facem și acum pe cheful spînului, rămînere-aș păgubaș de dînsul să rămîn și să-l văd cînd mi-oi vedea ceafa. CREANGĂ, P. 227. DLRLC
    • chat_bubble A se lăsa păgubaș (de cineva sau de ceva) = a renunța (la cineva sau la ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: renunța
      • format_quote La nimic n-au slujit bătaia, ocara. Pînă la urmă... s-a lăsat păgubaș. STANCU, D. 293. DLRLC
      • format_quote Lumea s-a lăsat păgubașă de hoitul lui Manlache și l-a așteptat să iasă singur la mal. POPA, V. 240. DLRLC
    • chat_bubble glumeț Hoțul de păgubaș, se spune despre un păgubaș care, pe lângă pagubă, are de suferit și ponoase. DLRLC
      • format_quote N-ai să mai treci prin oraș, De hoții de păgubași. TEODORESCU, P. P. 489. DLRLC
etimologie:
  • Pagubă + sufix -aș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.