37 de definiții pentru pămătuf

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂMĂTUF, pămătufuri, s. n. Mănunchi făcut din fire de păr, din pene, din fâșii de pânză etc. prinse de un mâner și având diferite întrebuințări. – Din sl. *pometuhŭ.

PĂMĂTUF, pămătufuri, s. n. Mănunchi făcut din fire de păr, din pene, din fâșii de pânză etc. prinse de un mâner și având diferite întrebuințări. – Din sl. *pometuhŭ.

pămătuf sn [At: C. STAMATI, ap. CADE / V: mătuf, pămatuc, ~uc, ~tug, ~tuh, ~tuș, ~tuv, ~tuz, pământuș, pănă~, pănătuv, plămătufc, pomătoc, pom~, pomătug, pomotuf, pomotuș, pum~ / Pl: ~uri, (reg) ~e / E: slv *помєтоухъ cf slv помєсти „a mătura”] 1 Ghemotoc de cârpe, câlți etc. legat la capătul unui băț sau mănunchi de paie, de pănușe, de pene etc., având diverse utilizări Vz feleștioc, mătăuz. 2 Smoc sau moț de păr. 3 (Spc) Obiect format din fire de păr prinse într-un mâner, cu care se săpunește fața la bărbierit Si: poanson, (reg) pomoci. 4 (Spc; reg) Bidinea. 5 (Spc) Mănunchi de busuioc cu care preotul stropește cu agheasmă Si: sfeștoc, (reg) mătăuz. 6 Floare a unor plante ca trestia, papura etc. 7 (Trs) Fire mici care rămân după ce se smulge cânepa.

PĂMĂTUF, pămătufuri, s. n. Mănunchi făcut din fire de păr prinse de un mîner, servind la bărbierit. ◊ Fig. [Urechile rîsului] țuguiete, cu pămătufuri de peri negri la vîrf, se ridicase drepte. ODOBESCU, S. III 187. ♦ Smoc de pene, de fîșii de pînză etc. prinse de un băț, cu care se scutură praful, se curăță cuptorul de cenușă etc. ♦ (Prin analogie) Vedeam stîrci fîlfîind greoi peste pămătufurile trestiilor. SADOVEANU, O. III 649. ♦ Băț cu un fitil la un capăt, servind ca aprinzător. Fanaragiul... scoase pămătuful aprins din felinărașul lui și aprinse lampa de sus. SADOVEANU, O. IV 36. ♦ Puf pentru pudrat. Ți-am mai făcut eu pămătufuri și badanale de sprîncene. ALECSANDRI, T. I 125.

PĂMĂTUF ~uri n. 1) Instrument primitiv, format dintr-un mănunchi de cârpe prinse de o prăjină, cu care se curăță funinginea din cuptoare sau sobe sau praful din încăperi. 2) Obiect format dintr-un smoc de fire de păr prinse într-un mâner cu care se săpunește fața la bărbierit. 3) fam. Smoc de pene lungi cu care se ung preparatele culinare înainte de a fi puse în cuptor. /<sl. pometuhu

pămătuf n. unealtă compusă dintr’o perie mare cu un mâner de lemn pentru spoitul pereților (sau și de pene pentru ștersul prafului, ori puf de dat cu pudră). [Cf. ung. PEMET, pămătuf].

pămătúf și (est) pomătúf n., pl. urĭ (ung. pemetfü, pemete și pemet, mătură mare cu mănuchĭu lung [contaminat în înț. de pemecs, pamacs, pensulă, de unde și pamacsolni. V. morcĭolesc], d. bg. pomet petică de șters o țeavă, vsl. pometŭ, măturătură, gunoĭ, d. metatĭ, a mătura; e cuv. ung. și înseamnă „ĭarbă”, ca și în sacfiŭ. D. rom. vine bg. pometuša, petică de șters. V. mătură, omăt). Legătură de pene, de păr saŭ de peticuțe care servește la uns, la spoit, la spălat, la pus săpun pe obraz cînd te razĭ (și în acest caz are forma uneĭ periuțe), la pudrat ș. a. Moțu stufuluĭ: pomătufurile stufuluĭ (Sadov. VR. 1911, 3, 335). – Și pănătuf (Mold. sud).

pămatuc[1] sn vz pămătuf corectat(ă)

  1. În original, tipărit: pămătuc, variantă care există deja. O confirmă forma acestei variante în definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pămătuf s. n., pl. pămătufuri

pămătuf s. n., pl. pămătufuri

pămătuf s. n., pl. pămătufuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂMĂTUF s. 1. poanson, (reg.) pomoci. (~ pentru săpunit fața, la bărbierit.) 2. (BIS.) mătăuz, sfeștoc. (~ pentru aghesmuit.)

PĂMĂTUF s. 1. poanson, (reg.) pomoci. (~ pentru săpunit fața, la bărbierit.) 2. (BIS.) mătăuz, sfeștoc. (~ pentru aghesmuit.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pămătuf (pămătufuri), s. n.1. Feleștioc, mătăuz, pensulă de ras, periuță. – 2. Fard, ruj. Sl. pometuchŭ, din pomesti, pometą „a mătura” (Cihac, II, 519; Tiktin); der. din mag. pemetfű „mătură”, care aparține aceleiași familii, e mai puțin probabilă. Bg. pomatuh (Conev 111) nu ne este sigur; ar putea proveni din rom., ca; i bg. pometuša.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: pămătuf
pămătuf substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pămătuf
  • pămătuful
  • pămătufu‑
plural
  • pămătufuri
  • pămătufurile
genitiv-dativ singular
  • pămătuf
  • pămătufului
plural
  • pămătufuri
  • pămătufurilor
vocativ singular
plural
pămatuc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pămătuc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pămătug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pămătuh
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pămătuș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mătuf
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pămătuv
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pămătuz
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pământuș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pănătuf
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pănătuv
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
plămătuc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pomătoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pomătuf
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pomătug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pomotuf
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pomotuș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pumătuf
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pămătuf, pămătufurisubstantiv neutru

  • 1. Mănunchi făcut din fire de păr, din pene, din fâșii de pânză etc. prinse de un mâner și având diferite întrebuințări. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote figurat [Urechile râsului] țuguiete, cu pămătufuri de peri negri la vîrf, se ridicase drepte. ODOBESCU, S. III 187. DLRLC
    • format_quote Vedeam stîrci fîlfîind greoi peste pămătufurile trestiilor. SADOVEANU, O. III 649. DLRLC
    • format_quote Fanaragiul... scoase pămătuful aprins din felinărașul lui și aprinse lampa de sus. SADOVEANU, O. IV 36. DLRLC
    • format_quote Ți-am mai făcut eu pămătufuri și badanale de sprîncene. ALECSANDRI, T. I 125. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.