opțiuni
  • info

16 definiții pentru părăgini

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂRĂGINI, părăginesc, vb. IV. Refl. A ajunge în stare de paragină; (despre clădiri, construcții etc.) a se ruina, a se dărăpăna, a se degrada. [Var.: (reg.) părăgeni vb. IV] – Din paragină.

PĂRĂGINI, părăginesc, vb. IV. Refl. A ajunge în stare de paragină; (despre clădiri, construcții etc.) a se ruina, a se dărăpăna, a se degrada. [Var.: (reg.) părăgeni vb. IV] – Din paragină.

părăgini [At: ALECSANDRI, T. 279 / V: ~ăgi, (reg) ~geni / E: paragină1] 1 vr (D. construcții) A ajunge în stare de paragină1 Si: a se dărăpăna, a se ruina. 2 vr (Fig) A ajunge într-o stare de decădere Si: a se distruge, a se prăpădi. 3-4 vtr (A face un teren să ajungă sau) a ajunge în paragină1 din lipsă de îngrijire. 5 vt (Fig) A lăsa ceva în părăsire, uitat cu totul.

PĂRĂGINI, părăginesc, vb. IV. Refl. 1. A se umple de buruieni, a se sălbătici din lipsă de îngrijire, a ajunge în stare de paragină (1). ♦ Fig. A ajunge în stare rea. Așa te-ai părăginit De bine ce ai trăit. DEȘLIU, M. 53. 2. (Despre clădiri) A se ruina, a se dărăpăna. Culele – micile castele ale vîlcenilor – s-au părăginit. VLAHUȚĂ, la TDRG. – Variantă: (regional) părăgeni (PAMFILE, A. R. 26) vb. IV.

A PĂRĂGINI ~esc tranz. (terenuri) A face să se părăginească; a pârlogi. /Din paragină

A SE PĂRĂGINI pers. 3 se ~ește intranz. 1) (despre terenuri necultivate) A se transforma în paragină; a deveni paragină; a se acoperi cu buruieni; a se pârlogi; a se înțeleni. 2) (despre clădiri, construcții) A fi gata să se dărâme; a deveni șubred; a se șubrezi; a se dărăpăna; a se părădui. /Din paragină

părăginì v. a lăsa în paragină, în părăsire.

PĂRĂGENI vb. IV v. părăgini.

PĂRĂGENI vb. IV v. părăgini.

părăgeni v vz părăgini

părăgi v vz părăgini

PĂRĂGENI vb. IV v. paragini.

părăginésc (mă) v. refl. (d. paragină). Mă ruinez din cauza părăsiriĭ: via s’a părăginit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

părăgini (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se părăginește, 3 pl. se părăginesc, imperf. 3 sg. se părăginea; conj. prez. 3 să se părăginească; ger. părăginindu-se

!părăgini (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se părăginește, imperf. 3 sg. se părăginea; conj. prez. 3 să se părăginească

părăgini vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. părăginesc, imperf. 3 sg. părăginea; conj. prez. 3 sg. și pl. părăginească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂRĂGINI vb. 1. a se sălbătici, (reg.) a se pârlogi, (înv.) a se pustii. (Grădina s-a ~.) 2. v. ruina.

PĂRĂGINI vb. 1. a se sălbătici, (reg.) a se pîrlogi, (înv.) a se pustii. (Grădina s-a ~.) 2. a (se) dărăpăna, a (se) degrada, a (se) măcina, a (se) ruina, a (se) strica, (reg. și fam.) a (se) părădui, (Transilv.) a (se) dorovăi. (Zidul s-a ~.)

Intrare: părăgini
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • părăgini
  • părăginire
  • părăginit
  • părăginitu‑
  • părăginind
  • părăginindu‑
 singular plural
  • părăginește
  • părăginiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • părăginesc
 (să)
  • părăginesc
  • părăgineam
  • părăginii
  • părăginisem
a II-a (tu)
  • părăginești
 (să)
  • părăginești
  • părăgineai
  • părăginiși
  • părăginiseși
a III-a (el, ea)
  • părăginește
 (să)
  • părăginească
  • părăginea
  • părăgini
  • părăginise
plural I (noi)
  • părăginim
 (să)
  • părăginim
  • părăgineam
  • părăginirăm
  • părăginiserăm
  • părăginisem
a II-a (voi)
  • părăginiți
 (să)
  • părăginiți
  • părăgineați
  • părăginirăți
  • părăginiserăți
  • părăginiseți
a III-a (ei, ele)
  • părăginesc
 (să)
  • părăginească
  • părăgineau
  • părăginiră
  • părăginiseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • părăgeni
  • părăgenire
  • părăgenit
  • părăgenitu‑
  • părăgenind
  • părăgenindu‑
 singular plural
  • părăgenește
  • părăgeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • părăgenesc
 (să)
  • părăgenesc
  • părăgeneam
  • părăgenii
  • părăgenisem
a II-a (tu)
  • părăgenești
 (să)
  • părăgenești
  • părăgeneai
  • părăgeniși
  • părăgeniseși
a III-a (el, ea)
  • părăgenește
 (să)
  • părăgenească
  • părăgenea
  • părăgeni
  • părăgenise
plural I (noi)
  • părăgenim
 (să)
  • părăgenim
  • părăgeneam
  • părăgenirăm
  • părăgeniserăm
  • părăgenisem
a II-a (voi)
  • părăgeniți
 (să)
  • părăgeniți
  • părăgeneați
  • părăgenirăți
  • părăgeniserăți
  • părăgeniseți
a III-a (ei, ele)
  • părăgenesc
 (să)
  • părăgenească
  • părăgeneau
  • părăgeniră
  • părăgeniseră
părăgi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

părăgini, părăginescverb

  • 1. A ajunge în stare de paragină; (despre clădiri, construcții etc.) a se ruina, a se dărăpăna, a se degrada. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: degrada dărăpăna ruina
    • format_quote Culele – micile castele ale vîlcenilor – s-au părăginit. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
    • 1.1. figurat A ajunge în stare rea. DLRLC
      • format_quote Așa te-ai părăginit De bine ce ai trăit. DEȘLIU, M. 53. DLRLC
etimologie:
  • paragină DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.