PĂSĂRUICĂ, păsăruici, s. f. (Rar) Păsărea. [Var.: păseruică s. f.] – Pasăre + suf. -uică.

păsăruică sf [At: PSALT. 272 / V: păser~ / E: pasăre + -uică] 1-4 (Șhp) Păsărică (1-4). 5 (Reg) Păsărică (10). 6 (Reg) Vrăbiuță. 7 (Orn; reg; șîc ~a-plugului) Codobatură (Motacilla alba).

PĂSĂRUICĂ, păsăruici, s. f. Păsărea. [Var.: păseruică s. f.] – Pasăre + suf. -uică.

PĂSĂRUICĂ, păsăruici, s. f. Păsărea. Pe voi vă lua la goană fiindcă îi stricați rostul, speriind stolurile de păsăruici. PAS, Z. I 209. Păsăruici și păsărele, Voi frumoase turturele, Să zburați în țara mea Și-mi cătați pe maica mea. HODOȘ, P. P. 229. Alba păsăruică Pe arac se urcă: N-are aripioare, N-are nici picioare (Fasolea). – Pl. și: păsăruice (ODOBESCU, S. III 23)

păsărúĭcă și -rúță, V. păsărică.

păseruică sf vz păsăruică

păsărícă și (rar) -reá f., pl. rele (dim. d. pasăre). Pasăre mică. Zool. Ordinu păsărelelor, un ordin care cuprinde o mulțime de speciĭ micĭ, ca stiglețiĭ, scatiiĭ, pițigoiĭ, floreniĭ, măcălendriĭ, presurile, merlele ș. a. – Și -rúĭcă, pl. e și ĭ și (Ban.) -rúță, pl. e.

păsăruică (rar) s. f., g.-d. art. păsăruicii; pl. păsăruici

păsăruică (rar) s. f., g.-d. art. păsăruicii; pl. păsăruici

păsăruică s. f., g.-d. art. păsăruicii; pl. păsăruici

PĂSĂRUICĂ s. v. păsărică.

PĂSĂRUICĂ s. (ORNIT.) păsărea, păsărică, (înv. și reg.) păsăruie, păsăruță, (reg.) păsăriță, păsărucă.

ROCHIȚA-PĂSĂRUICII s. v. rochița-rândunelei, rochița-rândunicii, volbură.

rochița-păsăruicii s. v. ROCHIȚA-RÎNDUNELEI. ROCHIȚA-RÎNDUNICII. VOLBURĂ.