pătrar, ~ă [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 208/11 / V: (îrg) ~iu / Pl: ~i, ~e, (rar) ~e, (reg, sm) ~rări / E: patru¹ + -ar] 1 a (Îrg; d. cai) Care are sau urmează să împlinească patru ani. 2 sn (Îvp; udp „de”) Pătrime (1). 3 sn (Pex; reg) Bucată mare din ceva Si: (reg) pătrare (4). 4 sn (Șîs ~de lună, al lunii) Fiecare dintre cele două faze ale lunii când aceasta, aflându-se în creștere sau în descreștere, apare luminată numai pe jumătate. 5 sn Perioadă de timp corespunzătoare fiecăreia dintre aceste două faze ale lunii. 6-8 sn (Reg) Pătrare (1-3).

PĂTRAR², -Ă, pătrari, -e, adj. (Învechit; despre cai; și substantivat) În vîrstă de patru ani. În herghelie sînt 54 de iepe mari... 14 pătrare, 20 tretine. I. IONESCU, D. 370.

PĂTRAR², -Ă, pătrari, -e, adj. (Înv.; despre cai; adesea substantivat) În vîrstă de patru ani. – Din patru + suf. -ar.

2) pătrár, -ă adj. (d. patru). Rar. De patru anĭ: cal pătrar (dim. -ărel). – În est pa-.

pătrar, pătrare, s.n., adj. 1. (înv. și pop.) pătrime, sfert. 2. (pop.) cele două faze ale lunii (când e pe jumătate luminată). 3. (reg.) cantitate de cereale, de lichide etc. egală cu o pătrare. 4. (adj.; înv. și reg.) care are patru ani, care merge pe patru ani.