pătrat, ~ă [At: ȘINCAI, ÎNV. 140 / V: pat~, (înv) cfadrat, cfădrat, cuadrat, cvadrat, cvatrat / Pl: ~ați, ~e și (înv, sn) ~uri / E: patru¹ + -at cdp lat quadratus, it quadrato, ger Quadrat] 1 sn Patrulater cu laturile egale și unghiurile drepte. 2 sn (Înv; îs) ~ lungueț Dreptunghi. 3 a (Îs) ~ logic Schemă construită în cadrul unui pătrat (1), destinată reprezentării și memorizării raporturilor dintre judecățile de contrarietate, de subcontrarietate, de contradicție și de subalternare. 4-5 sn, a (Obiect) care are formă de pătrat (1). 6-7 sn, a (Pex) (Obiect) care are formă de cub, de paralelipiped. 8 a (Îs) Metru (sau centimetru, kilometru, milă, stânjen etc.) ~ Unitate de măsură pentru suprafețe, echivalentă cu aria unui pătrat cu latura de un metru, sau de un centimetru, de un kilometru etc. 9 a (Fam; îs) Cap ~ Om mărginit, cu vederi înguste. 10 sn Șir, grup de obiecte, de ființe etc. care sunt astfel așezate încât formează un pătrat (1) Si: careu. 11 sn (Mat) Produs obținut prin înmulțirea unui număr cu el însuși. 12 sn (Mat) Număr ridicat la puterea a doua. 13 sn (Mat; îs) ~ perfect (sau, înv, complet) Număr întreg și pozitiv, a cărui rădăcină pătrată este tot un număr întreg. 14 a (Mat; îs) Rădăcină ~ă (a unui număr) Expresie algebrică sau număr care, prin ridicare la puterea a doua, reproduce expresia algebrică dată sau numărul dat Si: (înv) rădăcină pătratică (1).

PĂTRAT², -Ă, pătrați, -te, adj. 1. Cu patru laturi și cu patru unghiuri egale; în formă de pătrat¹ (1). Prin deschizătura pătrată puteau vedea cerul. DUMITRIU, N. 135. Satul era numai cîteva bordeie în mijlocul cărora se înălța conacul, o clădire informă cu un turn pătrat. REBREANU, R. I 70. ♦ Fig. Dezvoltat, drept și bine făcut. Nu se gîndea el atît de limpede, dar acesta era lucrul pe care-l simțea; o liniște, o încredere la vederea făpturii vînjoase, cu umeri pătrați. DUMITRIU, V. I 9. ◊ Metru pătrat (sau centimetru pătrat etc.) = unitate de măsură a suprafeței, care are la bază metrul de lungime (sau centimetrul etc.) înmulțit cu el însuși. O suprafață de cinci metri pătrați. ◊ Fig. Cap pătrat = om mărginit. 2. (Aritm.; numai în expr.) Rădăcina pătrată (a unui număr dat) = număr care, înmulțit cu el însuși, ne dă numărul dat. 6 este rădăcina pătrată a lui 36. – Variantă: patrat, -ă adj.

PĂTRAT² ~tă (~ți, ~te) 1) (despre obiecte, contururi) Care are patru laturi egale și patru unghiuri drepte. Cameră ~tă. Oglindă ~tă. ◊ Cap ~ om prost. 2): Metru (milimetru, centimetru, kilometru) ~ unitate de măsură a suprafețelor egală cu aria unui pătrat, având latura de lungimea respectivă. [Sil. -trat] /Din patru

pătrat n. 1. cuadrilater cu laturi egale și unghiuri drepte: pătratul unui număr, produsul acelui număr prin el însuș; 2. careu. ║ a. ce are forma unui pătrat: odaie pătrată.

pătrát și (est) patrát, -ă adj. (d. patru, după lat. quadratus, d. quattuor, patru). Care are patru laturĭ egale formînd patru unghĭurĭ drepte: o curte pătrată (pop. în patru colțurĭ). Geom. Metru pătrat, suprafață cu laturile de un metru. S. n., pl. e. Cŭadriláter cu 4 laturĭ și 4 unghĭurĭ drepte: suprafața unuĭ pătrat se află înmulțind o lature cu ĭa însășĭ (V. cub). Aritm. Rădăcina pătrată a unuĭ număr, număr care, înmulțit pin el însușĭ, reproduce număru dat. S. n., pl. e. Produsu unuĭ număr înmulțit cu el însușĭ: a rîdica o cantitate la pătrat. Arm. Careŭ, trupă de infanterie așezată în formă de pătrat cu patru fronturĭ: călărimea mamelucilor nu putu rupe pătratele luĭ Bonaparte. Figură pătrată (la dans, la un desemn pe o haĭnă ș. a.).

patrat, ~ă sn, a vz pătrat

PATRAT,- Ă adj. v. pătrat².

pătrat¹ (desp. pă-trat) adj. m., pl. pătrați; f. pătrată, pl. pătrate

pătrat¹ (pă-trat) adj. m., pl. pătrați; f. pătrată, pl. pătrate

pătrat adj. m. (sil. -trat), pl. pătrați; f. sg. pătrată, pl. pătrate

pătrat

pătrat.