PĂȘIRE, pășiri, s. f. Acțiunea de a păși și rezultatul ei. – V. păși.

pășire sf [At: CONACHI, P. 287 / Pl: ~ri / E: păși] 1 Înaintare în spațiu pas cu pas Si: pășit¹ (1). 2 (Pex) Fel de a păși (1) Si: pășit¹ (2). 3 Efectuare a unul sau mai mulți pași² (1) Si: pășit¹ (3). 4 Capacitate de a păși Si: pășit¹ (4). 5 Deplasare pe jos, călcând pe ceva Si: pășit¹ (5). 6 (Fig; rar; îs) ~ înainte Progres. 7 (Fig; rar: îs) ~ înapoi Regres. 8 Intrare într-un spațiu Si: pășit¹ (6), pătrundere (2). 9 (Fig) Atingere a unei vârste Si: pășit¹ (7). 10 Trecere cu un singur pas sau cu câțiva pași dincolo de ceva Si: pășit¹ (8). 11 (Fig) Afirmare în viață Si: pășit¹ (9). 12 (Îrg; fig) Încălcare a unei legi, a unei înțelegeri Si: pășit¹ (10).

PĂȘIRE s. f. Acțiunea de a păși și rezultatul ei. – V. păși.

PĂȘIRE, pășiri, s. f. Acțiunea de a păși; pășit, mers. Pe fruntea sa energică Un tainic foc străluce, Ș-a ei pășire-i sprintenă Ca gîndul care-o duce. ALECSANDRI, R. II 157.

pășire s. f., g.-d. art. pășirii; pl. pășiri

pășire s. f., g.-d. art. pășirii; pl. pășiri

pășire s. f., g.-d. art. pășirii; pl. pășiri