PĂȚIT², -Ă, pățiți, -te, adj. (Pop.; adesea substantivat) Care a trecut prin multe încercări în viață, care a văzut și a trăit multe; p. ext. cu experiență, încercat, experimentat. ◊ Expr. (A fi) Stan pățitul = (a fi) om cu experiență. – V. păți.

pățit², ~ă [At: CORESI, ap. DHLR II, 464 / Pl: ~iți, ~e / E: păți] 1 a (Înv) Care îndură chinuri fizice sau morale Si: chinuit, torturat. 2-3 smf, a (Om) care a trecut prin multe încercări în viață, care a văzut și a trăit multe. 4-5 smf, a (Pex) (Om) cu experiență Si: (înv) pătimit (3-4). 6 sm (Îe) A fi Stan ~ul A fi om cu experiența vieții, încercat.

PĂȚIT², -Ă, pățiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a trecut prin multe încercări în viață, care a văzut și a trăit multe; p. ext. cu experiență, încercat, experimentat. ◊ Expr. (A fi) Stan pățitul = (a fi) om cu experiență. – V. păți.

PĂȚIT, -Ă, pățiți, -te, adj. Care a pățit, a suferit multe; trecut prin multe greutăți; cu experiență, încercat, priceput. De felul lui, dascălul se ținea drept om pățit, trecut prin multe. GALAN, Z. U. 250. Oamenii cei bătrîni, pățiți și îmbiați prin lume, se pricep cîte la una, alta. SBIERA, P. 302. Crede-mă pe mine, cumătre, că-s mai bătrîn, mai pățit. ALECSANDRI, T. 1558. ◊ (În construcție cu verbul «a fi») Sînt pățită eu cu oamenii, de nici să nu mai aud de ei! REBREANU, R. II 61. ◊ Expr. (A fi) Stan pățitul = (a fi) om cu experiență. Ia, păziți-vă mai bine treaba și nu-mi tot spuneți cai verzi pe păreți, că eu sînt Stan pățitul. CREANGĂ, P. 179. ♦ (Substantivat) Însă iar mă întorc și zic: tot pățitu-i priceput. CREANGĂ, O. A. 63. Iar Codreanul priceputul, Priceputul și pățitul, Din gură-așa grăia. ALECSANDRI, P. P. 90.

PĂȚIT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care a avut multe întâmplări neplăcute; trecut prin multe încercări în viață. ◊ Din ~te din experiență. (A fi) Stan ~tul (a fi) om cu experiență. /v. a păți

pățit m. cel ce a suferit și învățat multe în vieața sa: tot pățitul e priceput CR. V. Stan.

pățít, -ă adj. Care a pățit multe, experimentat: Stan pățitu. Prov. Tot pățitu-ĭ priceput.

pățit¹ (pop.) adj. m., s. m., pl. pățiți; adj. f. pățită, pl. pățite

*pățit¹ (pop.) adj. m., s. m., pl. pățiți; adj. f. pățită, pl. pățite

PĂȚIT adj. experimentat, încercat. (Om ~.)

PĂȚIT adj. v. chinuit, schingiuit, torturat.

PĂȚIT adj. experimentat, încercat. (Om ~.)

pățit adj. v. CHINUIT. SCHINGIUIT. TORTURAT.