13 definiții pentru răsuflu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂSUFLU, răsufluri, s. n. (Pop.; și fig.) Răsuflare. ♦ (Înv.) Timp de odihnă; scurt repaus, răgaz. – Din răsufla (derivat regresiv).

răsuflu sn [At: NEGRUZZI, S. III, 497 / S și: răzs~, res~ / Pl: ~ri / E: pvb răsufla] 1 (Pop) Respirație (1). 2 (Îe) A-și ține ~l A-și ține răsuflarea (4). 3 (Înv) Timp de odihnă.

RĂSUFLU, răsufluri, s. n. (Și fig.) Răsuflare. ♦ (Înv.) Timp de odihnă; scurt repaus, răgaz. – Din răsufla (derivat regresiv).

RĂSUFLU, răsufluri, s. n. 1. Răsuflare, respirație. Apoi, cu răsufluri puține, Simțîndu-și tot trupu-nghețat Își trage mantaua pe sine. COȘBUC, P. II 15. ◊ (Poetic) Fantasma drăgălașă a verdei tinereți Ce fuge de răsuflul geroasei bătrîneți. ALECSANDRI, P. III 281. ◊ Expr. A-și ține răsuflul = a-și ține răsuflarea, v. răsuflare. S-aștepte... ținîndu-și răsuflul, adunîndu-și puterile. C. PETRESCU, A. R. 5. Țiindu-și răsuflul, au trecut prin un șir de odăi. NEGRUZZI, S. I 78. 2. (Învechit) Timp de odihnă, răgaz. Cînd... aș avea ticnă un ceas, aș putea să-mi iau răsuflu și să spun ce pătimesc. CONACHI, P. 202.

răsuflu n. (poetic) răsuflare: lanul încă umed de răsuflul aurorei AL. [V. suflà].

1) răsúflu n., pl. urĭ (d. răsufla). Vechĭ. Răsuflare. Fig. A da răsuflu, a lăsa să se odihnească. A-țĭ lua răsuflu, a te odihni. V. dușcă.

răsúflet n., pl. e. Rar. Răsuflare: ținîndu-șĭ răsufletu. Răgaz: A spune dintr’un răsuflet (Agrb. Înt. 108), a spune dintr’un suflet, răpede. – Și răsuflu, pl. urĭ. V. dușcă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răsuflu (pop.) (desp. -su-flu) s. n., art. răsuflul; pl. răsufluri

răsuflu (pop.) (-su-flu) s. n., art. răsuflul; pl. răsufluri

răsuflu s. n. (sil. -flu), art. răsuflul; pl. răsufluri

răsuflet (pop.) (desp. -su-flet) s. n., pl. răsuflete

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂSUFLU s. v. odihnă, răgaz, răsuflare, repaus, respirație, suflare.

răsuflu s. v. ODIHNĂ. RĂGAZ. RĂSUFLARE. REPAUS. RESPIRAȚIE. SUFLARE.

Intrare: răsuflu
  • silabație: ră-su-flu info
substantiv neutru (N39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răsuflu
  • răsuflul
  • răsuflu‑
plural
  • răsufluri
  • răsuflurile
genitiv-dativ singular
  • răsuflu
  • răsuflului
plural
  • răsufluri
  • răsuflurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răsuflu, răsuflurisubstantiv neutru

  • 1. popular figurat Respirație, răsuflare, suflare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Apoi, cu răsufluri puține, Simțîndu-și tot trupu-nghețat Își trage mantaua pe sine. COȘBUC, P. II 15. DLRLC
    • format_quote poetic Fantasma drăgălașă a verdei tinereți Ce fuge de răsuflul geroasei bătrîneți. ALECSANDRI, P. III 281. DLRLC
    • 1.1. învechit Timp de odihnă; scurt repaus. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cînd... aș avea ticnă un ceas, aș putea să-mi iau răsuflu și să spun ce pătimesc. CONACHI, P. 202. DLRLC
    • chat_bubble A-și ține răsuflul = a-și ține răsuflarea. DLRLC
      • format_quote S-aștepte... ținîndu-și răsuflul, adunîndu-și puterile. C. PETRESCU, A. R. 5. DLRLC
      • format_quote Țiindu-și răsuflul, au trecut prin un șir de odăi. NEGRUZZI, S. I 78. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.