22 de definiții pentru răzleți

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂZLEȚI, răzlețesc, vb. IV. 1. Refl. A se îndepărta de un grup, a pleca (de lângă...). 2. Refl. și tranz. A (se) răspândi în direcții diferite; a (se) împrăștia, a (se) risipi. – Probabil Pref. răz- + lăți.

răzleți [At: MAG. IST. III, 6/9 / V: ~lăța, ~lăți, rezlăți, rez~ / S și: răsl~ / Pzi: esc / E: răzneț[1]] 1 vr A se desprinde dintr-un grup. 2 vr A se despărți de colectivitate. 3 vr A se îndepărta unul de altul Si: a se izola, (pop) a se răzni (3), (reg) a se răzneți. 4 vr (D. așezări) A întinde pe o suprafață mare. 5 vr (D. munți, ape) A se ramifica (4). 6 vr (îrg) A se rătăci (1). 7 vr A se înstrăina. 8-9 vtr A (se) risipi. 10-11 vtr A (se) răspândi în direcții diferite. 12-13 vtr A (se) împrăștia.

  1. Etimologie circulară: răzleț/răzneț provin prin derivare regresivă din răzleți. — cata

RĂZLEȚI, răzlețesc, vb. IV. 1. Refl. A se îndepărta de un grup, a pleca (de lângă...). 2. Refl. și tranz. A (se) răspândi în direcții diferite; a (se) împrăștia, a (se) risipi. – Probabil răz- + lăți.

RĂZLEȚI, răzlețesc, vb. IV. Refl. 1. A se desprinde dintr-o comunitate, a se depărta său a se rătăci de alții; a se despărți unul de altul, a pleca (de lîngă... ). Mai la deal ajunseră pe Ana, care se răzlețise și-i aștepta sub un fag bătrîn. VLAHUȚĂ, O. A. 277. Aproape de paști, ne-am răzlețit unii de alții. CREANGĂ, A. 115. Oleoleo! frate răzleț, Tu, de cînd ne-am răzlețit, Înapoi n-ai mai venit. ȘEZ. I 235. 2. A se răspîndi în direcții diferite, a porni care-ncotro, a se împrăștia, a se risipi. Pentru tine nu mai are zile bune calendarul, Ți s-au răzlețit ortacii. GOGA, C. P. 37. S-au strîns în mușuroaie ori s-au răzlețit în pustiuri. ANGHEL, PR. 74. Apele ei se răzlețesc și se împrăștie ca vițele unei funii despletite. VLAHUȚĂ, R. P. 30. – Variante: rezleți (CREANGĂ, P. 3), răzneți (ANGHEL, Î. G. 25) vb. IV.

A RĂZLEȚI ~esc tranz. A face să se răzlețească. /răz- + a lăți

A SE RĂZLEȚI mă ~esc intranz. 1) (despre ființe) A se separa de grup. 2) rar (despre elemente ale unui ansamblu) A se răspândi în direcții diferite; a se împrăștia; a se risipi. /răz- + a se lăți

răzneți vr [At: ANGHEL, I. G. 25 / Pzi: esc / E: răzneț] (Rar) A se răzleți (3).

răslețì v. 1. a se desghina: când e turma răslețiță, fără câini, fără păstor AL.; 2. fig. a se depărta: pentru a nu se răsleți feciorii depe lângă sine CR.

răzlețésc v. tr. (vsl. raz-letĭeti, a se împrăștia zburînd, supt infl. luĭ lățesc. V. zăletesc, letcă și cp. cu răzneț). Răznesc, despărt de aĭ săĭ, înstrăinez, îndepărtez. V. refl. Nu vă răzlețițĭ, copiĭ! – Și -ățesc (Trans.) și -ățez (Munt. vest).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răzleți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzlețesc, 3 sg. răzlețește, imperf. 1 răzlețeam; conj. prez. 1 sg. să răzlețesc, 3 să răzlețească

răzleți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzlețesc, imperf. 3 sg. răzlețea; conj. prez. 3 să răzlețească

răzleți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzlețesc, imperf. 3 sg. răzlețea; conj. prez. 3 sg. și pl. răzlețească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂZLEȚI vb. 1. a se despărți, a se izola, a se separa, (pop.) a se răzni, (reg.) a se răzlogi. (O oaie care s-a ~ de turmă.) 2. a se pierde, a se rătăci, a se răzni. (Puiul s-a ~ de mamă.) 3. v. împrăștia. 4. a (se) împrăștia, a (se) răspândi, a (se) risipi, (pop.) a (se) năsădi, (înv. și reg.) a (se) sparge, a (se) spărgălui, (prin Olt. și Ban.) a (se) sprânji, (înv.) a (se) scociorî, a (se) scodoli. (I s-a ~ întreaga turmă.)

RĂZLEȚI vb. 1. a se despărți, a se izola, a se separa, (pop.) a se răzni, (reg.) a se răzlogi. (O oaie care s-a ~ de turmă.) 2. a se pierde, a se rătăci, a se răzni. (Puiul s-a ~ de mamă.) 3. a (se) dispersa, a (se) împrăștia, a (se) răsfira, a (se) răspîndi, a (se) risipi, (pop.) a (se) răzni, (înv. și reg.) a (se) rășchira. (S-au ~ în toate părțile.) 4. a (se) împrăștia, a (se) răspîndi, a (se) risipi, (pop.) a (se) năsădi, (înv. și reg.) a (se) sparge, a (se) spărgălui, (prin Olt. și Ban.) a (se) sprînji, (înv.) a (se) scociorî, a (se) scodoli. (I s-a ~ întreaga turmă.)

A se răzleți ≠ a se grămădi

A răzleți ≠ a împreuna, a grămădi

Intrare: răzleți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răzleți
  • răzlețire
  • răzlețit
  • răzlețitu‑
  • răzlețind
  • răzlețindu‑
singular plural
  • răzlețește
  • răzlețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răzlețesc
(să)
  • răzlețesc
  • răzlețeam
  • răzleții
  • răzlețisem
a II-a (tu)
  • răzlețești
(să)
  • răzlețești
  • răzlețeai
  • răzlețiși
  • răzlețiseși
a III-a (el, ea)
  • răzlețește
(să)
  • răzlețească
  • răzlețea
  • răzleți
  • răzlețise
plural I (noi)
  • răzlețim
(să)
  • răzlețim
  • răzlețeam
  • răzlețirăm
  • răzlețiserăm
  • răzlețisem
a II-a (voi)
  • răzlețiți
(să)
  • răzlețiți
  • răzlețeați
  • răzlețirăți
  • răzlețiserăți
  • răzlețiseți
a III-a (ei, ele)
  • răzlețesc
(să)
  • răzlețească
  • răzlețeau
  • răzleți
  • răzlețiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rezleți
  • rezlețire
  • rezlețit
  • rezlețitu‑
  • rezlețind
  • rezlețindu‑
singular plural
  • rezlețește
  • rezlețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rezlețesc
(să)
  • rezlețesc
  • rezlețeam
  • rezleții
  • rezlețisem
a II-a (tu)
  • rezlețești
(să)
  • rezlețești
  • rezlețeai
  • rezlețiși
  • rezlețiseși
a III-a (el, ea)
  • rezlețește
(să)
  • rezlețească
  • rezlețea
  • rezleți
  • rezlețise
plural I (noi)
  • rezlețim
(să)
  • rezlețim
  • rezlețeam
  • rezlețirăm
  • rezlețiserăm
  • rezlețisem
a II-a (voi)
  • rezlețiți
(să)
  • rezlețiți
  • rezlețeați
  • rezlețirăți
  • rezlețiserăți
  • rezlețiseți
a III-a (ei, ele)
  • rezlețesc
(să)
  • rezlețească
  • rezlețeau
  • rezleți
  • rezlețiseră
rezlăți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răzlăța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răzlăți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răzneți
  • răznețire
  • răznețit
  • răznețitu‑
  • răznețind
  • răznețindu‑
singular plural
  • răznețește
  • răznețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răznețesc
(să)
  • răznețesc
  • răznețeam
  • răzneții
  • răznețisem
a II-a (tu)
  • răznețești
(să)
  • răznețești
  • răznețeai
  • răznețiși
  • răznețiseși
a III-a (el, ea)
  • răznețește
(să)
  • răznețească
  • răznețea
  • răzneți
  • răznețise
plural I (noi)
  • răznețim
(să)
  • răznețim
  • răznețeam
  • răznețirăm
  • răznețiserăm
  • răznețisem
a II-a (voi)
  • răznețiți
(să)
  • răznețiți
  • răznețeați
  • răznețirăți
  • răznețiserăți
  • răznețiseți
a III-a (ei, ele)
  • răznețesc
(să)
  • răznețească
  • răznețeau
  • răzneți
  • răznețiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răzleți, răzlețescverb

  • 1. reflexiv A se îndepărta de un grup, a pleca (de lângă...). DEX '09 DEX '98
    • format_quote Mai la deal ajunseră pe Ana, care se răzlețise și-i aștepta sub un fag bătrîn. VLAHUȚĂ, O. A. 277. DLRLC
    • format_quote Aproape de paști, ne-am răzlețit unii de alții. CREANGĂ, A. 115. DLRLC
    • format_quote Oleoleo! frate răzleț, Tu, de cînd ne-am răzlețit, Înapoi n-ai mai venit. ȘEZ. I 235. DLRLC
  • 2. reflexiv tranzitiv A (se) răspândi în direcții diferite; a (se) împrăștia, a (se) risipi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pentru tine nu mai are zile bune calendarul, Ți s-au răzlețit ortacii. GOGA, C. P. 37. DLRLC
    • format_quote S-au strîns în mușuroaie ori s-au răzlețit în pustiuri. ANGHEL, PR. 74. DLRLC
    • format_quote Apele ei se răzlețesc și se împrăștie ca vițele unei funii despletite. VLAHUȚĂ, R. P. 30. DLRLC
etimologie:
  • probabil Prefix răz- + lăți. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.