5 definiții pentru răzlețit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răzlețit, ~ă a [At: BĂLCESCU, M. V. 122 / V: at, rez~ / S și: răsl~ / Pl: ~iți, ~e / E: răzleți] 1 Care s-a desprins din grup, depărtându-se de ceilalți Si: răznit (1). 2 (D. case) Situat la distanță unul de altul Si: izolat. 3 (D. păr) Cu firele depărtate unele de altele Si: răsfirat2 (1). 4 Răspândit în direcții diferite Si: împrăștiat, risipit. 5 (D. sate) Cu clădirile depărtate unele de altele Si: răsfirat2 (3). 6 (D. ape) Ramificat (4).

rezlățit, ~ă a vz răzlețit

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂZLEȚIT adj. 1. despărțit, izolat, separat, (pop.) răznit, (înv.) osebit. (Pasăre ~ de stol.) 2. pierdut, rătăcit, răznit. (O oaie ~.) 3. dispersat, împrăștiat, răsfirat, răspândit, risipit, (pop.) răznit, (înv. și reg.) rășchirat. (O mulțime ~.)

RĂZLEȚIT adj. 1. despărțit, izolat, separat, (pop.) răznit, (înv.) osebit. (Pasăre ~ de stol.) 2. pierdut, rătăcit, răznit. (O oaie ~.) 3. dispersat, împrăștiat, răsfirat, răspîndit, risipit, (pop.) răznit, (înv. și reg.) rășchirat. (O mulțime ~.)

Intrare: răzlețit
răzlețit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răzlețit
  • răzlețitul
  • răzlețitu‑
  • răzleți
  • răzlețita
plural
  • răzlețiți
  • răzlețiții
  • răzlețite
  • răzlețitele
genitiv-dativ singular
  • răzlețit
  • răzlețitului
  • răzlețite
  • răzlețitei
plural
  • răzlețiți
  • răzlețiților
  • răzlețite
  • răzlețitelor
vocativ singular
plural
răzlățat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rezlățit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)