8 definiții pentru răscolit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂSCOLÍT, -Ă, răscoliți, -te, adj. 1. În dezordine, răvășit. 2. (Despre pământ) Scurmat, râcâit; (despre praf, valuri etc.) stârnit, spulberat. 3. Agitat, tulburat. – V. răscoli.

RĂSCOLÍT, -Ă, răscoliți, -te, adj. 1. În dezordine, răvășit. 2. (Despre pământ) Scurmat, râcâit; (despre praf, valuri etc.) stârnit, spulberat. 3. Agitat, tulburat. – V. răscoli.

răscolit1 sn [At: CADE / Pl: ~uri / E: răscoli] (Reg) 1 Răscol1 (1). 2 Alesul mieilor de oi.

răscolit2, ~ă a [At: ALEXI, W. / Pl: ~iți, ~e / E: răscoli] 1 În neorânduială Si: răvășit2 (1). 2 (D. pământ) Scormonit. 3 (D. pământ) Săpat. 4 Stârnit2 (1). 5 Agitat2. 6 (Fig) Tulburat sufletește.

RĂSCOLÍT, -Ă, răscoliți, -te, adj. 1. În dezordine; răvășit. Frusinica își simți obrajii mîngîiați de vînt, pletele răscolite, ochii umeziți. MIHALE, O 501. 2. (Despre pămînt) Scurmat, rîcîit, scormonit. Pămîntul își încălzise repede stratul răscolit al arăturilor, fapt care împinse pe țăranii întovărășiți să înceapă mai devreme semănatul bumbacului. MIHALE, O. 489. [Cîmpul Mărășeștilor] mi l-am închipuit din copilărie un cîmp uriaș, răscolit, spart, cu gloduri arse. SAHIA, N. 15. 3. Pus în mișcare, pornit; frămîntat, agitat, tulburat; (despre pulbere, praf) stîrnit, spulberat. Toate erau liniștite, și dinspre Cucuteni nu se zărea pulbere răscolită. SADOVEANU, O. VII 128. Glasuri felurite porniră și se-ncrucișară în mulțimea răscolită. REBREANU, R. II 28.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂSCOLÍT adj. 1. v. cotrobăit. 2. v. deranjat. 3. (fig.) răvășit.

RĂSCOLIT adj. 1. cotrobăit, scotocit, (înv. și reg.) scorbelit, (reg.) rostopolit. (Toată casa era ~.) 2. deranjat, răvășit, zăpăcit. (Are toate hîrtiile ~.) 3. (fig.) răvășit. (Avea sufletul ~.)

Intrare: răscolit
răscolit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răscolit
  • răscolitul
  • răscolitu‑
  • răscoli
  • răscolita
plural
  • răscoliți
  • răscoliții
  • răscolite
  • răscolitele
genitiv-dativ singular
  • răscolit
  • răscolitului
  • răscolite
  • răscolitei
plural
  • răscoliți
  • răscoliților
  • răscolite
  • răscolitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răscolit, răscoliadjectiv

  • 1. În dezordine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: răvășit antonime: aranjat
    • format_quote Frusinica își simți obrajii mîngîiați de vînt, pletele răscolite, ochii umeziți. MIHALE, O 501. DLRLC
  • 2. Despre pământ: râcâit, scormonit, scurmat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pămîntul își încălzise repede stratul răscolit al arăturilor, fapt care împinse pe țăranii întovărășiți să înceapă mai devreme semănatul bumbacului. MIHALE, O. 489. DLRLC
    • format_quote [Câmpul Mărășeștilor] mi l-am închipuit din copilărie un cîmp uriaș, răscolit, spart, cu gloduri arse. SAHIA, N. 15. DLRLC
    • 2.1. Despre praf, valuri etc.: spulberat, stârnit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Toate erau liniștite, și dinspre Cucuteni nu se zărea pulbere răscolită. SADOVEANU, O. VII 128. DLRLC
  • 3. Pus în mișcare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Glasuri felurite porniră și se-ncrucișară în mulțimea răscolită. REBREANU, R. II 28. DLRLC
etimologie:
  • vezi răscoli DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.