15 definiții pentru răsti

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂSTÍ, răstesc, vb. IV. Refl. A se adresa cuiva pe un ton aspru, ridicat amenințător, a ridica glasul. – Et. nec.

RĂSTÍ, răstesc, vb. IV. Refl. A se adresa cuiva pe un ton aspru, ridicat amenințător, a ridica glasul. – Et. nec.

răsti1 vr [At: CORESI, EV. 411 / V: (reg) ~spi, res~, ros~ / Pzi: ~tesc / E: nct] 1 A vorbi tare și aspru, pe un ton amenințător Si: a se răboli, a se răboțoi, (reg) a se răcămăți (1), a se răgădui1 (5), (îrg) a se răpști (2), a se răscocora (1), a se războti, a se rocoboi, a răcni (2), a se stropși. 2 (Pex) A face un gest de amenințare.

RĂSTÍ, răstesc, vb. IV. Refl. A vorbi tare și aspru, a se adresa cuiva pe un ton amenințător; a se stropși. Fira greu rîdea Și se cătrănea Și-apoi se răstea. COȘBUC, P. II 146. S-a ridicat foarte turburat și s-a răstit odată tremurînd. CARAGIALE, O. III 36. Cînd se răsti odată, mai că nu intră în pămînt flăcăiașul nostru. ȘEZ. VII 96. ◊ (În legătură cu o propoziție interogativă sau exclamativă) «Ce facem acum?» s-a răstit tata. PAS, Z. I 177. Atunci, lasă-mă în pace! se răsti ea supărată. SLAVICI, O. I 359. La vătaf că se răstea: Hei, vătafe, Argeșene! TEODORESCU, P. P. 94. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «la» și arătînd persoana căreia i se vorbește) Moș Gavril își freacă barba tunsă scurt și iar parcă se răstește la noi. SADOVEANU, O. VII 345. Cercă moșneagul să se împotrivească, dar hojmalăul se răsti la el, gata să-l lovească. DUNĂREANU, CH. 30. Vînătorul... se răsti la dînsul, strigînd în gura mare. ODOBESCU, S. III 47. ◊ Tranz. (Rar) Cineva a rîs, ori a răstit un ordin. C. PETRESCU, Î. II 15. ♦ (Rar) A ridica, a sumeți. Bouri daci răstindu-și fruntea surpă norii toți cu ei. EMINESCU, O. IV 136.

A SE RĂSTÍ mă ~ésc intranz. A spune ceva pe un ton ridicat; a ridica vocea (către cineva). /Orig. nec.

răstì v. a vorbi cu asprime. [Origină necunoscută].

răstésc (mă) v. refl. (din mă răpștesc). Mă adresez răcnind enervat: nu te răsti la el, că nu e vinovat. – În Munt. vest re- (ChN. 1, 159; Lov. 244).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răsti (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă răstesc, 3 sg. se răstește, imperf. 1 sg. mă răsteam; conj. prez. 1 sg. să mă răstesc, 3 să se răstească; imper. 2 sg. afirm. răstește-te; ger. răstindu-mă

!răsti (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se răstește, imperf. 3 sg. se răstea; conj. prez. 3 să se răstească

răstí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răstésc, imperf. 3 sg. răsteá; conj. prez. 3 sg. și pl. răsteáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂSTÍ vb. a răcni, a striga, a țipa, a urla, a zbiera, (pop.) a se oțărî, a se stropși, (înv. și reg.) a se răpști, (reg.) a se răboțoi, a se răcămăți, a se răgădui, a se răscocora, a se războti, (prin Transilv.) a se aspri, (Transilv. și Ban.) a se născocorî, (prin Olt. și Munt.) a se răboli, (înv.) a marecuvânta, (fam.) a se burzului, a se rățoi, a se zborși. (Ce te ~ așa la el?)

RĂSTI vb. a răcni, a striga, a țipa, a urla, a zbiera, (pop.) a se oțărî, a se stropși, (înv. și reg.) a se răpști, (reg.) a se răboțoi, a se răcămăți, a se răgădui, a se răscocora, a se războti, (prin Transilv.) a se aspri, (Transilv. și Ban.) a se născocorî, (prin Olt. și Munt.) a se răboli, (înv.) a marecuvînta, (fam.) a se burzului, a se rățoi, a se zborși.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

răstí (răstésc, răstít), vb. refl. – A răcni, a se stropși, a vorbi dur. Origine îndoielnică. Pare. var. a lui rosti „a vorbi”, sau der. directă de la rost „cioc”. Pentru evoluția semantică, cf. sp. enrostrar „a arunca în față”. Celelalte explicații par insuficiente: din sl. rešti „a zice” (Cihac, II, 308), soluție dificilă fonetic; pus în legătură cu rast „splină” (Tiktin); în loc de răpști (Scriban). – Der. răsteală, s. f. (asprime, mustrare); răstitură, s. f. (asprime).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se răsti la bocanci expr. (glum.) a vomita.

Intrare: răsti
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răsti
  • răstire
  • răstit
  • răstitu‑
  • răstind
  • răstindu‑
singular plural
  • răstește
  • răstiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răstesc
(să)
  • răstesc
  • răsteam
  • răstii
  • răstisem
a II-a (tu)
  • răstești
(să)
  • răstești
  • răsteai
  • răstiși
  • răstiseși
a III-a (el, ea)
  • răstește
(să)
  • răstească
  • răstea
  • răsti
  • răstise
plural I (noi)
  • răstim
(să)
  • răstim
  • răsteam
  • răstirăm
  • răstiserăm
  • răstisem
a II-a (voi)
  • răstiți
(să)
  • răstiți
  • răsteați
  • răstirăți
  • răstiserăți
  • răstiseți
a III-a (ei, ele)
  • răstesc
(să)
  • răstească
  • răsteau
  • răsti
  • răstiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răsti, răstescverb

  • 1. A se adresa cuiva pe un ton aspru, ridicat amenințător, a ridica glasul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: stropși
    • format_quote Fira greu rîdea Și se cătrănea Și-apoi se răstea. COȘBUC, P. II 146. DLRLC
    • format_quote S-a ridicat foarte turburat și s-a răstit odată tremurînd. CARAGIALE, O. III 36. DLRLC
    • format_quote Cînd se răsti odată, mai că nu intră în pămînt flăcăiașul nostru. ȘEZ. VII 96. DLRLC
    • format_quote «Ce facem acum?» s-a răstit tata. PAS, Z. I 177. DLRLC
    • format_quote Atunci, lasă-mă în pace! se răsti ea supărată. SLAVICI, O. I 359. DLRLC
    • format_quote La vătaf că se răstea: Hei, vătafe, Argeșene! TEODORESCU, P. P. 94. DLRLC
    • format_quote Moș Gavril își freacă barba tunsă scurt și iar parcă se răstește la noi. SADOVEANU, O. VII 345. DLRLC
    • format_quote Cercă moșneagul să se împotrivească, dar hojmalăul se răsti la el, gata să-l lovească. DUNĂREANU, CH. 30. DLRLC
    • format_quote Vînătorul... se răsti la dînsul, strigînd în gura mare. ODOBESCU, S. III 47. DLRLC
    • format_quote tranzitiv rar Cineva a rîs, ori a răstit un ordin. C. PETRESCU, Î. II 15. DLRLC
    • 1.1. rar Ridica, sumete. DLRLC
      • format_quote Bouri daci răstindu-și fruntea surpă norii toți cu ei. EMINESCU, O. IV 136. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.