16 definiții pentru răvăși

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂVĂȘÍ, răvășesc, vb. IV. Tranz. A face dezordine; a împrăștia, a răscoli. ♦ Fig. A tulbura; a dezorienta. – Cf. sb. rovašiti.

răvăși [At: DR, III, 878 / V: (reg) ~ăci, ~voci / S și: rev~ / Pzi: esc / E: răvaș] 1 vt (Reg) A răscoli (1). 2 vt (Ban) A împărți ceva. 3 vt (Ban) A socoti. 4 vrr A cădea la învoială. 5 vrr A se socoti. 6 vt A împrăștia, de obicei, mai multe obiecte, căutând ceva. 7 vt A face dezordine Si: a scotoci, a răscoli (17), (reg) a răntui1 (4), a rostopoli. 8 vt (Cu complementul „focul” „cenușa” etc.) A scormoni. 9 vt A deranja (1). 10 vt A devasta (1). 11 vt (Rar) A risipi (8). 12 vr (Reg) A se crăpa de ziuă. 13 vt (Fig) A tulbura adânc sufletește.

RĂVĂȘÍ, răvășesc, vb. IV. Tranz. A face dezordine; a împrăștia, a răscoli. ♦ Fig. A tulbura adânc sufletește; a dezorienta. – Cf. scr. rovašiti.

RĂVĂȘÍ, răvășesc, vb. IV. Tranz. A împrăștia în dezordine (de obicei mai multe obiecte, căutînd. ceva). V. răscoli. Începu să răvășească în neștire condicile de pe masă. V. ROM. noiembrie 1953, 148. Alergă și le răvăși pe masa de sufragerie cu învelitoarea de mușama cadrilată. C. PETRESCU, C. V. 176.

răvășì v. a scotoci, a răsturna căutând ceva. [Origină necunoscută].

răvășésc v. tr. (met. din rus. vorošitĭ, a vrășuli. Cp. și cu răvaș, răboj, adică „trec în răvaș și expediez”, și cu sîrb. rovašiti, a marca). Însemn în răvaș și daŭ în primire: vacile la suhat, și oile la răvășit. Fig. Împrăștiĭ, risipesc, răscolesc: lucrurĭ răvășite pin camară, pin ladă. – Confundat de uniĭ cu răvăcesc. Uniĭ zic și zăvocesc (vest). V. zăhăĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răvăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răvășesc, 3 sg. răvășește, imperf. 1 răvășeam; conj. prez. 1 sg. să răvășesc, 3 să răvășească

răvăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răvășesc, imperf. 3 sg. răvășea; conj. prez. 3 să răvășească

răvășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răvășésc, imperf. 3 sg. răvășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. răvășeáscă

răvășesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂVĂȘÍ vb. 1. v. deranja. 2. (pop.) a vrăfui, (înv. și reg.) a scorbeli. (Nu mai ~ lucrurile, cărțile!)

RĂVĂȘI vb. 1. a deranja, a răscoli, a zăpăci, (reg.) a răntui, a rostopoli. (De ce mi-ai ~ hîrtiile?) 2. (pop.) a vrăfui, (înv. și reg.) a scorbeli. (Nu mai ~ lucrurile, cărțile!)

Intrare: răvăși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răvăși
  • răvășire
  • răvășit
  • răvășitu‑
  • răvășind
  • răvășindu‑
singular plural
  • răvășește
  • răvășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răvășesc
(să)
  • răvășesc
  • răvășeam
  • răvășii
  • răvășisem
a II-a (tu)
  • răvășești
(să)
  • răvășești
  • răvășeai
  • răvășiși
  • răvășiseși
a III-a (el, ea)
  • răvășește
(să)
  • răvășească
  • răvășea
  • răvăși
  • răvășise
plural I (noi)
  • răvășim
(să)
  • răvășim
  • răvășeam
  • răvășirăm
  • răvășiserăm
  • răvășisem
a II-a (voi)
  • răvășiți
(să)
  • răvășiți
  • răvășeați
  • răvășirăți
  • răvășiserăți
  • răvășiseți
a III-a (ei, ele)
  • răvășesc
(să)
  • răvășească
  • răvășeau
  • răvăși
  • răvășiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răvăși, răvășescverb

  • 1. A face dezordine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Începu să răvășească în neștire condicile de pe masă. V. ROM. noiembrie 1953, 148. DLRLC
    • format_quote Alergă și le răvăși pe masa de sufragerie cu învelitoarea de mușama cadrilată. C. PETRESCU, C. V. 176. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.