13 definiții pentru rafinament

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RAFINAMENT, rafinamente, s. n. 1. Finețe, delicatețe, subtilitate a gustului sau a simțirii. 2. Viclenie, perfidie, șiretenie. – Din fr. raffinement.

RAFINAMENT, rafinamente, s. n. 1. Finețe, delicatețe, subtilitate a gustului sau a simțirii. 2. Viclenie, perfidie, șiretenie. – Din fr. raffinement.

rafinament sn [At: HELIADE, D. J. 177/3 / S și: (înv) raffînament / Pl: ~e / E: fr raffinement] 1 Finețe a gustului sau a simțirii Si: rafinare (2). 2 (Prt) Viclenie.

RAFINAMENT, rafinamente, s. n. 1. Finețe, subtilitate a gustului sau a simțirii; rafinare (2). 2. (Peiorativ) Viclenie, perfidie.

RAFINAMENT s.n. 1. Finețe, subtilitate excesivă. 2. (Peior.) Perfidie. [Pl. -te, -turi. / < fr. raffinement].

RAFINAMENT s. n. 1. finețe, delicatețe, subtilitate. 2. viclenie, perfidie. (< fr. raffinement)

RAFINAMENT ~e n. 1) Finețe a gustului; delicatețe. 2) depr. Lipsă de loialitate; perfidie; viclenie. /<fr. raffinement

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rafinament s. n., pl. rafinamente

rafinament s. n., pl. rafinamente

rafinament s. n., pl. rafinamente

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RAFINAMENT s. 1. v. bun-gust. 2. v. distincție. 3. v. finețe.

RAFINAMENT s. 1. distincție, eleganță, bun-gust, (livr. și fam.) șic. (~ în ținută.) 2. distincție, eleganță, finețe, subtilitate. (~ în comportări.) 3. finețe, rafinare, subtilitate. (~ nuanțelor stilistice.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

RAFINAMENT. Subst. Rafinament, finețe, delicatețe, gingășie, subtilitate, sensibilitate, simțibilitate (rar), simțiciune (înv.), subțirime (fig.); gust (fig.), bun gust; simț estetic. Distincție, eleganță, noblețe. Receptivitate, emotivitate, sentimentalitate, sentimentalism, simțimintalism (înv.); impresionabilitate. Educație, cultură. Estetism; snobism. Artist. Estet; snob. Adj. Rafinat, lin, sensibil, sensibilizat, delicat, gingaș, subtil, subțire (fig.); cu (mult) gust. Receptiv, emotiv, simțitor, impresionabil. Cult, educat. Distins, nobil, ales, elegant, strălucitor. Snob. Vb. A avea gust, a da dovadă de bun gust, a avea simțul frumosului. A fi fin (delicat). A educa (a cultiva, a dezvolta) simțul estetic, a forma gustul cuiva, a (se) rafina (fig.), a se sensibiliza. A fi rafinat. Adv. Cu rafinament; cu finețe; cu gust. V. educație, frumusețe, sensibilitate.

Intrare: rafinament
rafinament1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rafinament
  • rafinamentul
  • rafinamentu‑
plural
  • rafinamente
  • rafinamentele
genitiv-dativ singular
  • rafinament
  • rafinamentului
plural
  • rafinamente
  • rafinamentelor
vocativ singular
plural
rafinament2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rafinament
  • rafinamentul
  • rafinamentu‑
plural
  • rafinamenturi
  • rafinamenturile
genitiv-dativ singular
  • rafinament
  • rafinamentului
plural
  • rafinamenturi
  • rafinamenturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rafinament, rafinamentesubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.