7 definiții pentru ragea

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RAGEA, ragele, s. f. (Înv.) Rugăminte, cerere. [Var.: (reg.) răgea s. f.] – Din tc. ricā.

RAGEA, ragele, s. f. (Turcism înv.) Rugăminte, cerere. [Var.: (reg.) răgea s. f.] – Din tc. ricā.

RAGEA, ragele, s. f. (Turcism învechit) Rugăminte, cerere. (Cu pronunțare regională) Cuconașule! iaca hina (= fina) d-tale care vrea să-ți facă o răgea. ALECSANDRI, T. 387.

RAGEA ~ele f. înv. Cerere stăruitoare. [Art. rageaua] /<fr., turc. rică

RĂGEA s. f. v. ragea.

RĂGEA s. f. v. ragea.

regeá și răgeá f., pl. ele (turc. reca, rica, id., d. ar. riğa, speranță; ngr. ridzás, alb. sîrb. riğa). Vechĭ. Rugăminte, solicitare, intervențiune: a face răgea saŭ răgele. Azĭ. Bz. Rar. A avea răgele, a avea protecțiune (sprijin).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

regea (înv.) s. f., art. regeaua, g.-d. art. regelei; pl. regele

Intrare: ragea
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ragea
  • rageaua
plural
  • ragele
  • ragelele
genitiv-dativ singular
  • ragele
  • ragelei
plural
  • ragele
  • ragelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răgea
  • răgeaua
plural
  • răgele
  • răgelele
genitiv-dativ singular
  • răgele
  • răgelei
plural
  • răgele
  • răgelelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ragea, ragelesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.