19 definiții pentru rang
din care- explicative (10)
- morfologice (4)
- relaționale (4)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RANG, ranguri, s. n. 1. Loc ocupat de cineva sau de ceva într-o ierarhie administrativă, bisericească, militară sau diplomatică după criteriul importanței, funcției etc.; treaptă într-o ierarhie. ◊ Expr. De prim rang sau de rangul întâi (sau al doilea etc.) = de calitatea, de categoria, de gradul întâi (sau al doilea etc.) 2. Număr care indică locul pe care îl ocupă un termen într-un șir. 3. (Înv.) Șir de persoane. – Din fr. rang.
rang1 sn [At: VĂCĂRESCUL, IST. 250 / V: (îvr) ~ă / Pl: ~uri / E: fr rang] 1 Loc ocupat de o singură persoană sau de o instituție într-o ierarhie, după criteriul importanței funcției etc. 2 Treaptă ierarhică socială Si: grad (27). 3 (Îla) De ~ul întâi sau de primul (sau al doilea etc.) ~ De calitatea întâi (sau a doua etc.). 4 (îal) De gradul întâi. 5 Grad militar. 6 (Frî) Șir de persoane. 7 (Îs) Lojă de ~ul întâi (sau al doilea) Lojă din rândul situat imediat deasupra parterului (sau din rândul al doilea). 8 (Mat; îs) Unitate de ~ul întâi Unime. 9 (Lin) Loc pe care îl ocupă un cuvânt, un fonem etc. în ordinea frecvenței.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RANG, ranguri, s. n. 1. Loc ocupat de cineva sau de ceva într-o ierarhie administrativă, bisericească, militară sau diplomatică după criteriul importanței, funcției etc.; treaptă într-o ierarhie. ◊ Expr. De prim rang sau de rangul întâi (sau al doilea etc.) = de calitatea, de categoria, de gradul întâi (sau al doilea etc.) 2. Număr care indică locul pe care îl ocupă un termen într-un șir. 3. (Franțuzism înv.) Șir de persoane. – Din fr. rang.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
RANG, ranguri, s. n. 1. Loc ocupat de o persoană (sau de o instituție) într-o ierarhie, după criteriul importanței, funcției etc. Zîmbea cu un fel de prietenie stăpînită, cum se cuvenea rangului său. VORNIC, P. 228. Și s-așează toți la masă, cum li-s anii, cum li-i rangul. EMINESCU, O. I 85. ◊ Fig. Critica s-a ridicat la rangul unei producții... de multe ori mai însemnată chiar decît opera care se critică. VLAHUȚĂ, O. A. 230. 2. (În expr.) Lojă de rangul întîi = lojă din rîndul situat imediat deasupra parterului. Ipotecă de rangul întîi = prima ipotecă instituită asupra unui bun (urmată de alte ipoteci). 3. (Franțuzism învechit) Șir de persoane. Și-n rangurile rupte zbor glonții vîjîind. ALECSANDRI, P. II 158.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RANG s.n. 1. Loc ocupat de o persoană sau de o instituție într-o ierarhie. ♦ Treaptă, situație socială. 2. Clasificare a navelor potrivit mărimii sau armamentului lor. 3. (Mat.) Locul pe care îl ocupă un termen într-un șir. [< fr. rang].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RANG s. n. 1. loc ocupat de cineva sau de ceva într-o ierarhie. ◊ treaptă, situație socială. ◊ locul ocupat în ierarhia unui pachet de cărți de joc de către fiecare grupă a câte patru cărți cu aceeași cifră sau față (ași, valeți, decari etc.). 2. categorie a navelor militare potrivit mărimii sau armamentului lor. 3. (mat.) număr natural care indică poziția unui termen într-un șir. ♦ (lingv.) ~ de frecvență = loc ocupat de un cuvânt, fonem etc. în ordinea frecvenței, organizată descendent. (< fr. rang)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
RANG ~uri n. 1) Treaptă într-o ierarhie (administrativă, diplomatică sau militară) după importanța funcției. ◊ De prim ~ de categoria sau de calitatea întâi. 2) mat. Număr care arată locul pe care îl ocupă un termen într-un șir. /<fr. rang
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rang n. 1. loc ce ocupă cineva în stima oamenilor: scriitor de primul rang; 2. clasă socială: a ocupa un rang distins; 3. grad de tărie, de importanță, a unei corăbii de răsboiu.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*rang n., pl. urĭ (fr. rang, d. vgerm. hring, ngerm. ring, cerc, inel. V. a- și de-ranjez). Rînd, clasă, treaptă, grad: otel, vapor, lojă, scriitor de primu rang: un înalt rang social. A umbla după rangurĭ, a căuta să ocupĭ o treaptă maĭ înaltă în lume.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rangă2 sf vz rang1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rang s. n., pl. ranguri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rang s. n., pl. ranguri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rang s. n., pl. ranguri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rangă s. f., g.-d. art. răngii; pl. răngi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RANG s. 1. v. titlu. 2. v. demnitate. 3. grad, poziție, situație, treaptă, (înv.) stepenă. (~ul cel mai înalt în ierarhia socială.) 4. v. ierarhie. 5. v. condiție. 6. v. funcție. 7. v. categorie. 8. categorie, ordin. (De prim ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RANG s. v. rând, șir, șirag.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rang s. v. RÎND. ȘIR. ȘIRAG.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RANG s. 1. demnitate, titlu, (înv.) spiță, stat. (I-a acordat ~ de baron.) 2. demnitate, poziție, treaptă, (înv.) cin, dregătorie, ifos, orînduială, ședere, vrednicie. (Ocupă un ~ înalt în stat.) 3. grad, poziție, situație, treaptă, (înv.) stepenă. (~ cel mai înalt în ierarhia socială.) 4. ierarhie, nivel, scară, stare, strat, treaptă. (~ social.) 5. condiție, stare, teapă, treaptă, (pop.) mînă, seamă. (Sînt de același ~.) 6. funcție, grad, (înv.) ridicare. (Are ~ de director.) 7. categorie, clasă. (Restaurant de ~ I.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
RANG, Henri (1902-1946, n. Iași), călăreț român. Medalie olimpică de argint (Berlin, 1936, la „Marele Premiu al Națiunilor”). A făcut parte din „echipa de aur” a României în perioada 1935-1940.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
rang, rangurisubstantiv neutru
- 1. Loc ocupat de cineva sau de ceva într-o ierarhie administrativă, bisericească, militară sau diplomatică după criteriul importanței, funcției etc.; treaptă într-o ierarhie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: treaptă
- Zîmbea cu un fel de prietenie stăpînită, cum se cuvenea rangului său. VORNIC, P. 228. DLRLC
- Și s-așează toți la masă, cum li-s anii, cum li-i rangul. EMINESCU, O. I 85. DLRLC
- Critica s-a ridicat la rangul unei producții... de multe ori mai însemnată chiar decît opera care se critică. VLAHUȚĂ, O. A. 230. DLRLC
- 1.1. Locul ocupat în ierarhia unui pachet de cărți de joc de către fiecare grupă a câte patru cărți cu aceeași cifră sau față (ași, valeți, decari etc.). MDN '00
- De prim rang sau de rangul întâi (sau al doilea etc.) = de calitatea, de categoria, de gradul întâi (sau al doilea etc.). DEX '09
- Lojă de rangul întâi = lojă din rândul situat imediat deasupra parterului. DLRLC
- Ipotecă de rangul întâi = prima ipotecă instituită asupra unui bun (urmată de alte ipoteci). DLRLC
-
- 2. Clasificare a navelor potrivit mărimii sau armamentului lor. DN
- 3. Număr care indică locul pe care îl ocupă un termen într-un șir. DEX '09 DN
- 3.1. Rang de frecvență = loc ocupat de un cuvânt, fonem etc. în ordinea frecvenței, organizată descendent. MDN '00
-
-
- Și-n rangurile rupte zbor glonții vîjîind. ALECSANDRI, P. II 158. DLRLC
-
etimologie:
- rang DEX '09 DEX '98 DN