16 definiții pentru rangă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RANGĂ, răngi, s. f. Bară de oțel folosită ca pârghie pentru ridicarea sau deplasarea unor obiecte grele sau la desfacerea unor pavaje. – Et. nec.

rangă1 sf [At: LB / V: (reg) rang sn (Pl: ~uri), ~glă, ~ncă / Pl: răngi, (reg) ~nge / E: nct] 1 Bară de oțel ascuțită la un capăt, servind ca pârghie pentru mișcarea obiectelor grele sau folosită când se sapă în pământ foarte adânc, când se desface un pavaj etc. Si: (reg) manelă, răzuș. 2 (Reg; îf ranglă) Bară lungă de fier, încovoiată la un capăt, cu care minerii desprind piatra. 3 (Reg) Ghionoi.

RANGĂ, răngi, s. f. Bară de fier, teșită la unul din capete, servind ca pârghie pentru ridicarea sau deplasarea unor obiecte grele sau la desfacerea unor pavaje. – Et. nec.

RANGĂ, răngi, s. f. Bară de fier ascuțită la unul dintre capete, servind ca pîrghie cînd se sapă în pămînturi foarte tari, cînd se desface un pavaj etc. Brebu era în mînă cu o rangă de fier. PAS, L. I 79.

RANGĂ răngi f. Unealtă constând dintr-o bară de oțel (teșită la un capăt), folosită ca pârghie la ridicarea sau la deplasarea unor corpuri grele; raz. /Orig. nec.

rángă f., pl. e și răngĭ (germ.?). Sud. Raz, lom, drug de fer cu un capăt lățit cu care se scot petrele din pavaj, se sparg ușile ș. a. V. daltă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rangă s. f., g.-d. art. răngii; pl. răngi

rangă s. f., g.-d. art. răngii; pl. răngi

rangă s. f., g.-d. art. răngii; pl. răngi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RANGĂ s. (TEHN.) (pop.) ștangă, (reg.) manelă, răzuș, (Transilv.) parângă. (A ridica ceva cu o ~.)

RANGĂ s. (TEHN.) (pop.) ștangă, (reg.) manelă, răzuș, (Transilv.) parîngă. (A ridica ceva cu o ~.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

rangă, răngi s. f. (vulg.) penis.

Intrare: rangă
substantiv feminin (F75)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rangă
  • ranga
plural
  • răngi
  • răngile
genitiv-dativ singular
  • răngi
  • răngii
plural
  • răngi
  • răngilor
vocativ singular
plural
ranglă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rangă, răngisubstantiv feminin

  • 1. Bară de oțel folosită ca pârghie pentru ridicarea sau deplasarea unor obiecte grele sau la desfacerea unor pavaje. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Brebu era în mînă cu o rangă de fier. PAS, L. I 79. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.