24 de definiții pentru raporta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RAPORTÁ, (I, II 1) raportez, (II 2, pers. 3) raportează, vb. I. Tranz. I. 1. A stabili un raport între două (sau mai multe) noțiuni, a le pune în legătură unele cu altele, a considera ceva în relație cu... ♦ Refl. A se referi, a face aluzie la ceva. 2. A găsi valoarea pe care o are o mărime când a doua mărime are o valoare egală cu unitatea. 3. A reprezenta grafic pe un plan, la o anumită scară, elementele unei ridicări de teren. II. 1. A prezenta în scris sau oral un raport (cu caracter oficial); a aduce un lucru la cunoștința cuiva. ♦ A relata, a povesti ceva (în mod indiscret și cu răutate); a pârî. 2. A produce venituri, a aduce beneficii. [Prez. ind. și: rapórtă] – Din fr. rapporter.

raporta [At: MUREȘANU, R 144/121 / V: (înv) ~pur~, răp~, rep~ / Pzi: ~tez, 3, 6: raportă, (înv) rapoartă / E: fr rapporter] 1-2 vt(a) A prezenta, în scris sau oral, un raport (1, 5) (cu caracter oficial). 3 vt A aduce un lucru la cunoștința cuiva. Si: (înv) a raportai. 4 vt A denunța pe cineva. 5 vt A relata (în mod indiscret sau răutăcios). 6 vt A stabili un raport (8) între două (sau mai multe) noțiuni, obiecte, fenomene. 7 vt A considera ceva în relație cu... Si: a se referi. 8 vt (Îs) A se ~ la ceva A se subordona. 9 vr (Iuz) A se referi la ceva sau la cineva. 10 vt A reprezenta grafic pe un plan, la o anumită scară, elementele unei ridicări de teren sau anumite figuri geometrice. 11 vt (Jur) A aduce înapoi, la masa succesiunii, o donație primită anterior, pentru ca succesiunea să poată fi împărțită în mod egal între toți moștenitorii. 12 vt (Rar) A aduce beneficii. 13 vt A găsi valoarea pe care o are o mărime când a doua mărime are o valoare egală cu unitatea.

RAPORTÁ, (I, II 1) raportez, (II 2, pers. 3) rapórtă, vb. I. Tranz. I. 1. A stabili un raport între două (sau mai multe) noțiuni, a le pune în legătură unele cu altele, a considera ceva în relație cu... ♦ Refl. A se referi, a face aluzie la ceva. 2. A găsi valoarea pe care o are o mărime când a doua mărime are o valoare egală cu unitatea. 3. A reprezenta grafic pe un plan, la o anumită scară, elementele unei ridicări de teren. II. 1. A prezenta (în scris sau oral) un raport (cu caracter oficial); a aduce un lucru la cunoștința cuiva. ♦ A relata, a povesti ceva (în mod indiscret și cu răutate); a pârî. 2. A produce venituri, a aduce beneficii. – Din fr. rapporter.

RAPORTÁ1, pers. 3 rapórtă, vb. I. Tranz. A produce venituri, a aduce beneficii.

RAPORTÁ2, raportez, vb. I. Tranz. 1. (Urmat de determinări introduse prin prep. «la») A stabili un raport între două (sau mai multe) noțiuni, a le pune în legătură unele cu altele, a considera (ceva) în relație cu... Raportate la același punct, nu pot să existe două adevăruri opuse, în același timp. CAMIL PETRESCU, U. N. 151. ♦ Refl. A se referi la ceva, a fi sau a sta în legătură cu ceva. Neavîndu-l sub ochi, a trebuit să mă raportez la cele ce mi se spuneau. KOGĂLNICEANU, S. A. 126. 2. (Mat.) A găsi valoarea pe care o are o mărime, cînd a doua mărime are o valoare egală cu unitatea. 3. (Top.) A reprezenta grafic pe un plan, la o anumită scară, elementele unei ridicări de teren. – Prez. ind. și: (pers. 3) rapórtă.

RAPORTÁ3, raportez, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) A prezenta (în scris sau oral) un raport (cu caracter oficial); a aduce un lucru la cunoștința cuiva (mai ales a unui șef). Sosi într-un suflet jandarmul și raportă că trăsura cu domnii tocmai a cotit spre curtea lui Miron Iuga. REBREANU, R. II 83. Anchetați urgent scandalul Costăchel Gudurău cu directorul prefecturii și raportați imediat. CARAGIALE, O. II 102. Nu aș face mai bine s-o las în pace și să-i raportez ei că nu pot nimic? BOLINTINEANU, O. 433. ♦ A relata, a povesti (în mod indiscret sau răutăcios). Hoțește s-a mutat, soro, nici n-am băgat de seamă, raporta țața Niculina vecinelor. PAS, Z. I 89.

RAPORTÁ vb. I. tr. I. (Rar) A aduce venituri, beneficii; a produce. II. A relata (scris sau oral) unui șef ierarhic sau unei adunări o situație, rezultatul unei activități etc. III. 1. A stabili un raport între două sau mai multe noțiuni. ♦ refl. A face legătura cu ceva; a se referi. 2. (Mat.) A găsi valoarea pe care o are o mărime când a doua mărime are o valoare egală cu unitatea. 3. A reprezenta pe un plan la o anumită scară, elementele unei ridicări topografice. [P.i. -tez, 3,6 -tează și rapórtă. / < fr. rapporter].

RAPORTÁ vb. I. tr. 1. a relata unui șef ierarhic sau unei adunări o situație, rezultatul unei activități etc. 2. a stabili un raport între două sau mai multe noțiuni. 3. (mat.) a găsi valoarea pe care o are o mărime, când a doua mărime are o valoare egală cu unitatea. 4. a reprezenta pe un plan, la o anumită scară, elementele unei ridicări topografice. II. refl. a se referi, a face aluzie la ceva. (< fr. rapporter)

A RAPORTÁ1 ~éz tranz. 1) (noțiuni, fenomene, fapte etc.) A face să se raporteze 2) (elemente de relief) A reprezenta grafic la o anumită scară (pe un plan sau pe o hartă). /<fr. rapporter

A RAPORTÁ2 ~éz tranz. A aduce la cunoștință printr-un raport. /<fr. rapporter

A SE RAPORTÁ mă ~éz intranz. A se alătura printr-un raport; a avea atribuție; a se referi. /<fr. rapporter

raportà v. 1. a face un raport; 2. a povesti din auzite: călătorii raportează adesea lucruri false; 3. a atribui: a raporta un efect la cauza sa; 4. a fi în conformitate cu: a se raporta laolaltă.

*rapórt și -éz, a v. tr. (fr. rapporter, d. porter, a purta). Fac un raport, relatez, povestesc cele văzute: prefecțiĭ raportează guvernuluĭ, stafetele raportară cele văzute la dușman. Povestesc din răutate saŭ din indiscrețiune: babele raportează toate. Atribuĭ, pun: acest istoric raportează cutare fapt la cutare epocă, a raporta un efect la cauza luĭ. Îndrept, spre un scop, reduc: Jidanu raportează toate la cîștig. Geom. Trag pe hîrtie în proporțiunĭ reduse: a raporta unghĭurĭ. Jur. Aduc la moștenire partea pe care am luat-o în ainte p. a participa acuma la împărțire. V. refl. Am legătură, îs în relațiune: pronumele relativ se raportă la antecedentu luĭ. A te raporta la cineva, a te referi, a te sprijini pe vorbele, credința, deciziunea sa. – Formele scurte nu diferă în înț. de cele lungĭ și se uzitează la pers. III cu înțelesu de „am relațiune, mă refer”. Formele lungĭ se pot întrebuința în toate cazurile. Tot așa, comportă și -ează. V. reportez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

raporta (a ~) (a aduce un venit; a da un raport) vb., ind. prez. 1 sg. raportez, 3 raportea; conj. prez. 1 sg. să raportez, 3 să raporteze

raporta2 (a ~) (a aduce venit) vb., ind. prez. 3 raportează/raportă

raporta1 (a ~) (a da un raport, a pune în legătură) vb., ind. prez. 3 raportea

raportá (a aduce venit) vb., ind. prez. 3 sg. și pl. raporteáză /rapórtă

raportá (a da un raport, a pune în legătură) vb., ind. prez. 1 sg. raportéz, 3 sg. și pl. raporteáză

raport1 (relatare oficială; cât între mărimi) s. n., pl. rapoarte

raport2 (relație) s. n., pl. raporturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RAPORTÁ vb. 1. v. referi. 2. a se referi, a viza. (Cele arătate se ~ la următoarea problemă...) 3. a se referi, (înv.) a se provoca, a se provocălui. (La ce te ~?) 4. v. relata. 5. (rusism înv.) a predstavlisi. (I-a ~ ce a făcut.)

RAPORTA vb. 1. a privi, a se referi, (înv.) a se atinge. (Aceste documente se ~ la...) 2. a se referi, a viza. (Cele arătate se ~ la următoarea problemă...) 3. a se referi, (înv.) a se provoca, a se provocălui. (La ce le ~ ?) 4. a referi, a relata. (A ~ despre...) 5. (rusism înv.) a predstavlisi. (I-a ~ ce a făcut.)

Intrare: raporta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • raporta
  • raportare
  • raportat
  • raportatu‑
  • raportând
  • raportându‑
singular plural
  • raportea
  • raportați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • raportez
(să)
  • raportez
  • raportam
  • raportai
  • raportasem
a II-a (tu)
  • raportezi
(să)
  • raportezi
  • raportai
  • raportași
  • raportaseși
a III-a (el, ea)
  • raportea
(să)
  • raporteze
  • raporta
  • raportă
  • raportase
plural I (noi)
  • raportăm
(să)
  • raportăm
  • raportam
  • raportarăm
  • raportaserăm
  • raportasem
a II-a (voi)
  • raportați
(să)
  • raportați
  • raportați
  • raportarăți
  • raportaserăți
  • raportaseți
a III-a (ei, ele)
  • raportea
(să)
  • raporteze
  • raportau
  • raporta
  • raportaseră
verb (VT3)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • raporta
  • raportare
  • raportat
  • raportatu‑
  • raportând
  • raportându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • raportă
(să)
  • raporte
  • raporta
  • raportă
  • raportase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • raportă
(să)
  • raporte
  • raportau
  • raporta
  • raportaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

raporta, raportez / raportaverb

  • 1. A stabili un raport între două (sau mai multe) noțiuni, a le pune în legătură unele cu altele, a considera ceva în relație cu... DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Raportate la același punct, nu pot să existe două adevăruri opuse, în același timp. CAMIL PETRESCU, U. N. 151. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se referi, a face aluzie la ceva. DEX '09 DLRLC DN
      sinonime: referi
      • format_quote Neavîndu-l sub ochi, a trebuit să mă raportez la cele ce mi se spuneau. KOGĂLNICEANU, S. A. 126. DLRLC
  • 2. A găsi valoarea pe care o are o mărime când a doua mărime are o valoare egală cu unitatea. DEX '09 DLRLC DN
  • 3. A reprezenta grafic pe un plan, la o anumită scară, elementele unei ridicări de teren. DEX '09 DLRLC DN
  • 4. A prezenta în scris sau oral un raport (cu caracter oficial); a aduce un lucru la cunoștința cuiva. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Sosi într-un suflet jandarmul și raportă că trăsura cu domnii tocmai a cotit spre curtea lui Miron Iuga. REBREANU, R. II 83. DLRLC
    • format_quote Anchetați urgent scandalul Costăchel Gudurău cu directorul prefecturii și raportați imediat. CARAGIALE, O. II 102. DLRLC
    • format_quote Nu aș face mai bine s-o las în pace și să-i raportez ei că nu pot nimic? BOLINTINEANU, O. 433. DLRLC
    • 4.1. A relata, a povesti ceva (în mod indiscret și cu răutate). DEX '09 DLRLC
      • format_quote Hoțește s-a mutat, soro, nici n-am băgat de seamă, raporta țața Niculina vecinelor. PAS, Z. I 89. DLRLC
  • 5. unipersonal A produce venituri, a aduce beneficii. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: produce
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.