re¹- [At: DN³ / E: fr, lat re-] Element prim de compunere cu sens iterativ, care servește la formarea unor verbe, a unor adjective sau a unor substantive.

RE¹- Element de compunere cu sens iterativ, care servește la formarea unor verbe, a unor adjective și a unor substantive. – Din fr., lat. re-.

RE¹- pref. Element de compunere cu sens iterativ formînd derivate de la verbe, ca: realege, reedita, recîștiga, restructura, reeduca etc.

RE- Element de derivare cu sens iterativ, care servește la formarea de verbe, adjective și substantive. [< fr. re-, cf. lat. re-].

RE¹- pref. „iterativ, intensiv”. (< fr. re-, ré-, cf. lat. re-)

re, particulă ce exprimă în compozițiune o idee de repețire sau de întoarcere la starea primitivă.

*re-, prefix care arată repetițiunea saŭ revenirea la starea primitivă, ca: recad, revin (lat. re-, care, în vechime, era red, ca în re-dúcere, red-ígere, red-actio). În cuv. vechĭ e ră-, ca în ră-pun, ră-sun.

re s. m., pl. re

re- Pref. care indică repetarea unei acțiuni verbale. Fr. re-. Se atașează atît la cuvintele împrumutate deja cu pref. (reconstitui, din fr. reconstituer), ca și cuvintele moștenite (realege „a alege din nou” < alege). În general, în acest ultim caz, este de asemeni un calc din fr.: reculege „a se concentra” < culege „a aduna”, ca fr. recueillir < cueillir. Cum acest pref. se poate atașa la un număr indefinit de vb., se citează numai cuvintele care merită o mențiune specială.