realist, ~ă [At: MAIORESCU, CR. II, 261 / P: re-a~ / Pl: ~iști, ~e / E: fr réaliste] 1 a Bazat pe principiile realismului (2). 2 a Specific realismului (2). 3 a Care se referă la realism (2). 4 a (D. scriitori, artiști etc.) Care aderă la realism (1). 5 a (D. scriitori, artiști etc.) Care reprezintă realismul (2) în artă, în literatură etc. 6 a Care ține seama de realitate (1). 7 a Bazat pe realitate (1). 8-9 smf, a (Persoană) care cunoaște bine realitatea (1). 10-11 smf, a (Persoană) cu simțul realității. 12 a (D. obiecte) Care imită sau reproduce în mod exact realitatea. 13 a Real² (2).

REALIST, -Ă, realiști, -ste, adj. Bazat pe principiile realismului, pătruns de realism; specific realismului. Piesele lui Maxim Gorki... sînt realiste. SAHIA, U.R.S.S. 146. ♦ (Despre scriitori, artiști etc.) Care aderă la realism, care reprezintă realismul în artă, în literatură etc. Începe să scrie o serie de povestiri în care izbucnesc dintr-o dată marile lui însușiri de scriitor realist. SADOVEANU, E. 229. ◊ (Substantivat) Jean Bart e un «progresist». Iar un nemulțumit de societate – un critic social – și un progresist e, de obicei, un realist. IBRĂILEANU, S. 90. ♦ Care imită sau reproduce în mod exact realitatea. V. naturalist. Vedem minunata colecțiune de grosolane vase de pămînt... în care s-a strecurat... vreo șase-șapte lulele de formele cele mai realiste. ODOBESCU, S. II 422. ♦ (Despre oameni) Care cunoaște bine condițiile vieții, cu spirit practic. Noră-mea, mai realistă... se arată mai puțin entuziasmată de bravura mea. C. PETRESCU, Î. II 185.

REALIST, -Ă adj. Bazat pe realism, pătruns de realism; specific realismului. ♦ (Despre scriitori, artiști etc.) Care reprezintă realismul în artă. ♦ (Despre oameni; adesea s.) Cu spirit practic. // s.m. și f. Adept al realismului. [Cf. fr. réaliste].

REALIST, -Ă I. adj. bazat pe realism; specific realismului. ◊ cu spirit practic, cu simțul realității. II. adj., s. m. f. (artist, scriitor) care reprezintă realismul în artă, în literatură; (adept) al realismului. (< fr. réaliste)

REALIST¹ ~stă (~ști, ~ste) Care ține de realism; propriu realismului. Scriitor ~. [Sil. re-a-] /<fr. réaliste

realist a. și m. 1. nume dat unor filozofi medievali cari considerau ideile abstracte (genul, specia) și ideile absolute (adevărul, binele, frumosul) ca niște ființe reale; 2. partizan al realismului în artă sau literatură: școala realistă.

*realíst, -ă (ea 2 sil.) s. (fr. réaliste). Adept al realizmuluĭ: Adj. Filosof realist, scriitor realist. Adj.: tendență realistă.

realist (desp. re-a-) adj. m., s. m., pl. realiști; adj. f., s. f. realistă, pl. realiste

realist (re-a-) adj. m., s. m., pl. realiști; adj. f., s. f. realistă, pl. realiste

realist adj. m., s. m. (sil. re-a-), pl. realiști; f. sg. realistă, pl. realiste

REALIST adj. v. practic.

REALIST adj. pozitiv, practic. (Un spirit ~.)

Realist ≠ idealist