recenzie² sf [At: FILIMON, O. II, 141 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr recension] (Iuz) Recensământ.

recenzie¹ sf [At: MAIOR, RĂSP. 4 / V: (înv) ~iune (S și: recensiune), rețe- (S și: rețensie) / S și: ~nsie / Pl: ~ii / E: ger Rezension] 1 Prezentare succintă, de obicei la apariție, a unei scrieri literare sau științifice, cu comentarii și aprecieri critice. 2 Operație de comparare a unei ediții a unui autor vechi cu manuscrisele. 3 Text revăzut și editat critic.

RECENZIE, recenzii, s. f. Scurtă prezentare cu comentarii sau aprecieri critice asupra unei opere literare, științifice etc. Nu-și dădeau seama cum au făcut trecerea de la reportajul gazetăresc la recenzia literară. AGÎRBICEANU, S. P. 240. – Variantă: (învechit) recensiune (MACEDONSKI, O. IV 138) s. f.

RECENZIE s.f. Scurtă dare de seamă sau prezentare cu caracter critic apreciativ, privitor la o lucrare literară, științifică, la un spectacol etc. [Gen. -iei. / cf. fr. recension, it. recensione, germ. Rezension, lat. recensio – recensămînt].

RECENZIE s. f. scurtă prezentare cu caracter critic apreciativ a unei lucrări literare sau științifice, a unui spectacol, a unui concert, a unor opere de artă plastică etc. (< germ. Rezension, it. recensione)

RECENZIE ~i f. Scurtă analiză cu comentarii și cu aprecieri critice a unei lucrări științifice sau opere de artă. [G.-D. recenziei; Sil. -zi-e] /<germ. Rezension

recenziune² sf vz recenzie²

recenziune¹ sf vz recenzie¹

rețezie sf vz recenzie¹

RECENSIUNE s. f. v. recenzie.

recensi(un)e f. 1. compararea edițiunii unui scriitor vechiu cu manuscriptele; 2. critica unei opere.

*recensiúne f. (lat. recénsio, -ónis, numărătoare, trecere în revistă; fr. recension, compararea unuĭ text cu manuscrisu; germ. rezension, critică, dare de samă). Compararea edițiuniĭ unuĭ autor vechĭ cu manuscrisu eĭ: recensiunea luĭ Omer de Aristarh. Scurtă critică, scurtă dare de samă despre o carte noŭă. – Ob. recénzie (după rus. recénziĭa). V. pensie).

recenzie (desp. -zi-e) s. f., art. recenzia (desp. -zi-a), g.-d. art. recenziei; pl. recenzii, art. recenziile (desp. -zi-i-)

recenzie (-zi-e) s. f., art. recenzia (-zi-a), g.-d. art. recenziei; pl. recenzii, art. recenziile (-zi-i-)

recenzie s. f. (sil. -zi-e), art. recenzia (sil. -zi-a), g.-d. art. recenziei; pl. recenzii; art. recenziile (sil. -zi-i-)

recenzie

RECENZIE s. v. recensământ.

recenzie s. v. RECENSĂMÎNT.

RECENZIE (< germ. Rezension ; it. recensione; lat. recensio, numărare) Scriere ce aparține genului publicistic și care constă într-o succintă analiză și dare de seamă critică, în paginile unui cotidian, periodic etc., asupra unei lucrări literare sau științifice, recent apărute. Concisă, fără a avea întinderea unui studiu, recenzia are ca scop informarea cititorilor asupra lucrării respective, scoțîndu-se în evidență meritele sau scăderile acesteia. Ea implică din partea recenzentului pregătire, documentare, acuitate critică, obiectivitate. Ex. „Cu Zodia Cancerului, D-l Mihail Sadovoanu are în sfîrșit un roman istoric. Epoca este domnia a treia a lui Duca-vodă cel bătrîn, domnie frămîntată da turburări caracteristice da altfel acelor vremi bîntuite de vizite împărătești și prădăciuni tătare. Autorul a ales un moment bun, colorat și un om reprezentativ... Într-adevăr remarcabil este eposul acestui cu adevărat roman, interesul crescînd al acțiunii, împletirea ingenioasă și pacinică a episoadelor. Se înțelege, nu poate fi vorba de vreo adîncire. Priveliștea sufletelor se face dinafară, gesturile sînt pitorești, și chiar dramatice, dar nu zguduitoare. Atenția este înlănțuită de alegerea faptelor, dar sufletul nu este oprit pe loc să contemple...” (G. CĂLINESCU, M. Sadaveanu – Zodia Cancerului)